Ruguri de toamna

În discret-pâlpaitoarele „Ruguri de toamna“, temele și preocupările constante ale prozatorului (Antologia „Povestiri somesene“) – apelul la o memorie cu funcție cathartică, interesul pentru surprinderea mitologiei locale, descifrarea semnelor, vizibile ori subterane, care atestă continuitatea și unitatea profundă a lumii etc. – sunt proiectate, cu aceeași delicatețe, în orizontul individual, acela al ființei din ce în ce mai aplecate de o toamnă „prea târzie“. În același timp, la fel ca și în volumul anterior, „Dragoste de toamna târzie“, catalizatorul esențial al reveriilor poetice se dovedește totuși scânteia erotică [care] scoate măcar temporar ființă poetică din amenin-țătoarea penumbră biologică. Deși aprinse de Traian Parva Sasărman cu aceeași sfiiciune dintotdeauna, „Rugurile de toamna“ ard cu o intensitate crescândă, în așteptarea miracolelor de vector erotic ori scriptural care să dea sens existenței întregi. - Emanuela Ilie   Descoperim cu plăcere o poezie sinceră, caldă, profundă, cu nostalgii învăluitoare sau amare, legate de trăirile și întrebările esențiale ale vieții, de dragostea sa puternică față de pământul natal, de „pământul lui Coșbuc“, de părinții și străbunii săi și de cireșii rotunjind iubirea în gustul „Sălbatic până la dulce,/ Dureros de dulce“, cu zvâcniri și revolte arzând în rugurile toamnei, o poezie în care deslușim vibrația optimistă a unui temperament dârz, încăpățânat, al unui „nebun visător“, mergând cu dorurile sale pe drumul veșniciei. - Carmen Iordăchescu, editor