... Sa ucizi o pasare cintatoare

• Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatură ...Să ucizi o pasăre cîntătoare este un roman brutal și onest, ce se construiește pe marginea unor subiecte mereu de interes: rasismul, conflictele sociale și pierderea inocenței copilăriei, totul filtrat prin ochii unei fetițe; Scout Finch este martoră la întîmplările dramatice declanșate într-un orășel sudist atunci cînd un bărbat de culoare este acuzat că a violat o femeie albă. Tatăl naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apărării, trebuie să țină piept unor prejudecăți pînă atunci latente și, din acest moment, Scout și fratele ei, Jem, sînt atrași într-o succesiune rapidă de evenimente care le depășesc înțelegerea. Pe timpul procesului, orășelul decade treptat în grotesc și violență, însă există oameni care nu se lăsă contaminați de setea generală de linșaj, iar Atticus Finch rămîne reperul moral care îi oferă lui Scout – și totodată cititorilor – un punct de vedere empatic și echilibrat.   Mulți dintre fanii ei sînt convinși că Harper Lee, autoarea unui roman devenit aproape instantaneu o operă clasică a literaturii americane, a încetat de mult din viață. Cartea ei avînd ca subiect conflictele rasiale din Sudul Statelor Unite, distinsă cu Premiul Pulitzer în 1960, rămîne unul dintre marile succese literare ale ultimei jumătăți de secol, iar autoarea însăși este un personaj- cheie în recent lansatul film Capote, care a readus-o în lumina reflectoarelor. Dar, în ciuda faimei de care se bucură, Harper Lee a dispărut din viața publică de mai bine de patru decenii, urmînd exemplul altor pustnici, ca J.D. Salinger sau Thomas Pynchon, retrași din lume pentru a evita efectele secundare ale celebrității. - The Observer   Tot ce-mi doream era să existe cineva căruia cartea mea să-i placă îndeajuns încît să mă încurajeze să merg mai departe… Nu aveam mari speranțe, dar m-am pomenit copleșită de onoruri, iar acesta a fost, într-un fel, un lucru la fel de înspăimîntător ca execuția rapidă la care mă așteptam. - Harper Lee Traducere din limba engleză, note și prefață de Tatiana Maliță Fragment din romanul "Să ucizi o pasăre cîntătoare" de Harper Lee:   "— Retrage-ți cuvintele, băiete! Această invitație categorică, pe care i-o făceam lui Cecil Jacobs, a fost începutul unor vremuri destul de întunecate pentru mine și pentru Jem. Cu pumnii încleștați, eram gata să mă năpustesc, Atticus se jurase că mă desființează dacă mai aude vreodată că mă bat: eram acum prea mare ca să-mi îngădui asemenea copilării, și cu cît voi învăța mai repede să mă stăpînesc, cu atît va fi mai bine pentru toți. Lucru pe care era cît pe ce să-l uit. Să-l uit din pricina lui Cecil Jacobs. Ieri, în curtea școlii, s-a apucat să strige în gura mare ca tatăl lui Scout Finch îi apără pe cioroi. Eu tăgăduisem, dar i-am povestit lui Jem întîmplarea. — Ce voia să spună, Jem? l-am întrebat. — Nimic. Întreabă-l tu pe Atticus, să-ți explice el. — Îi aperi pe cioroi, Atticus? m-am interesat eu chiar seara aceea. — Sigur că da, Scout. Dar nu spune „cioroi", e vulgar. — Așa zic toți la școală. — De acum încolo, vor spune toți, minus o anumită persoană. — Dacă nu vrei să vorbesc așa, de ce mă trimiți la școală? Tata m-a privit blînd și ochii i-au sclipit înveseliți. Cu tot compromisul dintre noi, campania mea împotriva școlii continuă, sub o formă sau alta, de cînd cu porția din prima zi, începutul lui septembrie îmi adusese momente de slăbiciune bruscă, amețeli și mici tulburări stomacale. Mersesem atît departe, încît îmi cumpărasem cu o monedă de cinci cenți dreptul de a-mi freca fruntea de capul băiatului bucătăresei domnișoarei Rachel, care avea niște bube grozave. Dar nu m-am molipsit. Altă preocupare își făcea loc acum în mintea mea. — Toți avocații îi apără pe cior... pe oamenii de culoare, Atticus? — Desigur, Scout. — Atunci, de ce a zis Cecil că-i aperi pe cioroi? A zis așa, de parcă ai fabrica alcool de contrabandă. Atticus oftă. — Apar, pur și simplu, un negru, pe nume Tom Robinson. Locuiește în mahalaua de peste maidanul de gunoi al orașului. Face parte din comunitatea Calpurniei - ea îi cunoaște bine familia. Zice că sînt oameni de treabă. Scout, tu nu ești încă destul de mare ca să înțelegi unele lucruri, totuși îți voi spune că prin oraș s-a vorbit în fel și chip, și mai ales că n-ar trebui să mă amestec și să-l apăr pe omul acela. Este un caz ciudat, nu va fi judecat pînă în sesiunea de toamnă. John Taylor a avut bunătatea să ne dea o amînare... — Dacă nu trebuie, atunci de ce-l aperi? — Din mai multe motive, răspunse Atticus. Principalul e că dacă aș proceda altfel, n-aș mai putea ieși cu fruntea sus în orașul acesta, n-aș mai putea reprezenta ținutul în legislatura. Și nici nu v-aș mai putea spune, ție și lui Jem, ce se cuvine și ce nu se cuvine să faceți. — Vrei să zici că dacă nu l-ai apăra pe omul acesta, Jem și cu mine n-ar trebui să te ascultăm? — Cam așa. — De ce? — Fiindcă nu v-aș mai putea pretinde niciodată să mă ascul-tați. Uite ce-i, Scout, orice avocat are, prin natura muncii sale, cel puțin o dată în viață un proces care-l afectează personal. Și cred că acesta este pentru mine un astfel de proces. S-ar putea să auzi la școală vorbe urîte în legătură cu procesul, dar te rog să faci pentru mine un lucru: tine capul sus și pumnii jos. Orice ți s-ar spune, nu-ți ieși din fire. Încearcă măcar de data asta să-ți folosești și capul... căci e un cap bun, chiar dacă opune rezistența învățăturii. — Atticus, vom cîștiga procesul? — Nu, draga mea. — Atunci, de ce... — Numai fiindcă am fost bătuți cu o sută de ani înainte de a fi început, nu e un motiv să nu mai încercăm să cîștigăm, zise Atticus.”