O poveste fascinantă despre viața unui trib din Epoca de gheață. Thorn este șaman și le transmite înțelepciunea și poveștile sale celor care vor să-i calce pe urme. Heather este vindecătoare și reușește să-i țină împreună pe membrii grupului. Elga vine din altă lume și aduce schimbarea. Loon, următorul șaman, este hotărât să-și găsească propriul drum. Dar într-un univers atât de înșelător, drumul nu este niciodată ușor și nu se știe unde poate duce… Kim Stanley Robinson a scris povestea palpitanță a unui drum spre maturitate, conducându-ne totodată într-o călătorie înfricoșătoare în timp, acum treizeci de mii de ani. „Kim Stanley Robinson are o tehnică a narațiunii impresionantă, iar bogăția conceptelor sale și a exprimării este uimitoare.“- Booklist „Cu ajutorul unei combinații de realism puternic și realism magic de factură lirică, Robinson ne invită să ne atașăm și noi, cititorii, așa cum personajele se atașează intens, într-un mod profund personal, de ceea ce au.“- The New York Times Book Review Fragment din roman: "Comod și încălzit, a rămas întins. Luna era în cea de-a doua noapte a ei, ceva mai groasă decât linia curbată din cea dintâi. Se spunea că două săptămâni trec repede. Curând, luna în creștere a apus, iar noaptea a devenit întunecată, astfel că stelele au apărut, presărate, deasupra puținilor nori rămași pe cer. Coroanele copacilor de deasupra lui licăreau laolaltă în dânsul luminii flăcărilor. A doua zi a lunii a patra, un frig umed în aer venea de dincolo de alveola de căldura emanată de foc. Curând l-a cuprins somnul. Pe la miezul nopții l-au trezit urletele lupilor aflați pe o culme îndepărtată și a aruncat câteva crengi peste patul de tăciuni încinși, pulsând dedesubtul cenușii albicioase care palpită. O arteziană de scântei; a urmărit o creangă înnegrindu-se, a urmărit-o aprinzându-se, acea pocnitură gălbuie spre lume, acel dans transparent, după care a adormit din nou. Mai apoi a visat că alerga pe un drumeag aflat dedesubtul unei crește, pentru a zări trei capre de munte când treceau dincolo de culme. A ajuns la animalele aflate chiar în fața lui, toate trei înfruntându-l direct și calm, cu coarnele lor curbate împungând spre cer. Dansatoare pe stânci; animalele preferate ale mamei lui; și, brusc, ea a apărut alături de el, la fel și tatăl său. Se uitau la dansatoarele de pe stânci pe vremea în care pe stepă erau reni și când uruitul slab scos de copitele lor răsună ca un tunet îndepărtat. Mama lui făcea parte din clanul corbului, iar tatăl, din cel al vulturului, dar era limpede că amândoi iubeau caprele de munte; asta își aducea aminte Loon despre acel moment. Știa că era ceva neobișnuit să se afle alături de părinți, iar acest lucru l-a făcut să se trezească. Bolta stelară se rotise, nu mai era mult până în zori. S-a străduit să se afunde înapoi în vis, dar nu a reușit; apoi, înainte de a fi exilat pe vecie din acea lume, s-a străduit să rețină în memorie tot ce putea. Dintr-odată, tot visul se află în fața lui și l-a urmărit din cel mai fragil până în cel mai îndrăzneț moment; apoi, de la început pațială capăt. Unele vise trebuiau memorate, altele alungate. "
