Samanismul - Calatorie intre doua lumi

Patrimoniu viu al umanității, șamanismul este o sursă de cunoaștere a omului și a naturii existenței sale. Mircea Eliade afirmă că șamanismul este cea mai veche și mai larg răspândita tradiție ocultă. Apărut cu mult înainte de a se fi conturat instituțiile religioase, șamanismul a facilitat încă din vremurile ancestrale conștientizarea valorii existenței omenești, ancorată într-o sacralitate ce avea nevoie să fie recunoscută și respectată. Șamanul este acel mesager, mediator între două tărâmuri, vizibilul și invizibilul, având rolul de a stabili o legătură cu sacrul în folosul întregii comunități din care face parte. Definitoriu pentru calitățile șamanului este modul cum comunică nemijlocit cu lumea nevăzută. În extazul șamanic, sufletul părăsește corpul fizic și pătrunde în lumea de dincolo, unde dialoghează cu spiritele. Restabilind astfel legătura dintre sacru și profan, șamanul nu numai ca obține binele semenilor săi, dar le revelează acestora strânsă legătură care există între om și natură. Îndemnul șamanic era acela al respectului față de sine, față de ceilalți și față de viață în general, deoarece omul nu este decât o părticică din întregul cosmos. Șamanismul ne arată că vizibilul nu este decât un strat subțire, un înveliș fragil al invizibilului, care își are temeiul în unitatea tuturor lucrurilor. În Univers, totul se leagă, existențele sunt egale valoric și depind unele de altele întrucât s-au ivit din aceeași sursă sacră. * Verbul sam înseamnă „a se agita", „a-și mișca picioarele", descriind frenezia extatică a șamanului. Oricum, la origini, este evidentă asocierea între spiritualitatea șamanică și vânătoare, șamanul intermediind între planul războinicilor kinegetici și lumea spiritelor animale sau umane demne a fi invocate pentru succesul operațiunii. Acesta este universul de discurs despre care tratează, pe o bază enciclopedică solidă, cartea lui Octavian Simu, Șamanismul. Călătorie între două lumi. Spirit erudit, autorul trece în revista perspective complementare asupra șamanismului, precum cea a antropologiei, etnologiei, psihologiei, istoriei religiilor etc., formulând o morfologie sofisticată a acestui fenomen complex și ireductibil. Octavian Simu procedează comparatistic, survolând diferitele avataruri ale șamanismului, de la cele originare pînă la cele nord-americane și africane, fără să ezite a analiza și precipitatele moderne, „desacralizate", ale șamanismului în varianta sa urbană. - Valentin Protopopescu, realizatorul emisiunii Texte și Pretexte, Radio România Cultural