Cartea Sandor. Un liliac destept foc PDF

O poveste plină de farmec despre prietenia dintre Jendrik, un băiețel singuratic, și Sândor, un liliac vorbitor, care poate citi și socoti, poate să facă acrobații în aer și să povestească istorioare minunate. Împreună ei descoperă o comoară, îngropată de un hoț între ruinele unei cetăți vechi, și trăiesc niște aventuri palpitante.      Fragment din volumul "Sândor. Un liliac deștept foc" de Dorothea Flechsig:       „— Asaa!? se miră Jendrik, și unde este familia ta?     Sândor zvâcnește din urechea lui crestată, se schimonosește caraghios, scoțând dintișorii de sus peste buza de jos. Zboară în cercuri razante în jurul lămpii, ca și când l-ar goni cineva, și până la urmă se atârnă din nou de lampă din tavan.     — Povestește odată! îl sâcâie Jendrik. De unde ești tu?     Sandor se codește și se scarpină la urechea sa crestată. Dar, până la urmă, se hotărăște să vorbească.     — M-am născut în Transilvania, în podul unei biserici vechi din Băcel, în județul Covasna. Patria mea, Transilvania, numită și Ardeal, se află în centrul României. Acolo este foarte frumos. Acolo este cel mai frumos! Nicăieri nu este atât de frumos ca în Transilvania: vaste păduri întunecate, pajiști verzi unde își duc ciobanii turmele de oi la păscut, lanțuri de munți imense, râuri și lacuri limpezi în care poți să vezi până la fund. Acolo sunt locuri, unde nu auzi niciun zgomot omenesc, niciun motor. Poate doar câte o haită de lupi, care urlă la lună plină. Tăcerea este atât de profundă încât, pe un băiat că tine l-ar cuprinde frica de atâta liniște. Eu cred că tu nu ai nicio vină că trăiești într-un loc atât de zgomotos... Jendrik!?     Se aude un sforăit ușor. Sandor povestise atât de frumos, încât pe Jendrik îl cuprinsese tot mai mult oboseala și până la urmă adormise.     Jendrik visează că este un liliac și zboară, în vis, peste văi verzi, peste vârfuri de copaci. Se lăsă purtat de vânt și dă din aripi plin de încântare.     Deodată, un zgomot puternic îl trezește brusc.     — Ajută-mă, ajută-mă! strigă Sandor înspăimântat.”