Sangele elfilor. Seria Witcher Vol.3

Sângele elfilor este cartea a III-a din seria Witcher   Ecranizat de NETFLIX • Romanul care a stat la baza celebrei serii de jocuri video The Witcher   De peste un secol, oamenii, gnomii și elfii au trăit împreună într-o pace relativă. Dar timpurile s-au schimbat, pacea s-a încheiat, iar rasele sunt din nou în război. Geralt din Rivia, vânătorul de monștri, a așteptat decenii întregi nașterea copilului din profeție: Ciri, cea care va schimba lumea, fie în bine, fie în rău.   Pe un tărâm aflat sub amenințarea războiului total, copilul este vânat pentru puterile lui extraordinare și numai Geralt îi poate proteja pe toți – aceasta este misiunea pentru care s-a născut.   Primul roman WITCHER continuă explorarea universului plin de creaturi supranaturale inspirate din folclorul european și din bestiarul fantasy contemporan, cu Geralt și Yennifer în prim-plan, luptând pentru supraviețuirea lui Ciri, cea care le poate aduce tuturor mântuirea.   Fragment din romanul "Witcher. Volumul 3: Sângele elfilor" de Andrzej Sapkowski: "Nenorocirea a acționat în conformitate cu eterna regulă a nefericirilor și a uliilor: a planat deasupra lor o vreme, dar nu a atacat până n-a venit momentul prielnic. Momentul în care s-au îndepărtat de cele câteva așezări aflate în apropiere de Gwenllech și Buina de Sus, l-au ocolit pe Ard Carraigh și s-au adâncit în inima pădurii unde nu se vedea țipenie și străbătute de defileuri. Asemenea unui uliu care atacă, nenorocirea nu și-a ratat ținta. S-a năpustit cu precizie asupra victimei, iar victima nu era nimeni altcineva decât Triss. La început arătă rău, dar nu prea înspăimântător, părea să aibă doar un simplu deranjament stomacal. Geralt și Ciri au încercat să nu dea atenție opririlor determinate de suferința magicienei. Triss, palidă ca o moartă, perlată cu broboane de sudoare și cu o grimasă de durere, a încercat chiar să continue drumul pentru câteva ore, dar pe la amiază, după ce petrecuse un timp anormal de lung în tufișurile de pe marginea drumului, n-a mai fost în stare să se urce pe cal. Ciri a vrut s-o ajute, dar cu slabe rezultate: magiciană n-a reușit să se țină de coama calului, a alunecat pe burta lui și s-a prăbușit la pământ. Au ridicat-o, au așezat-o pe capă. Geralt, fără a spune vreun cuvânt, a dezlegat desagii, a căutat cutiuță cu elixire magice, deschis-o și a tras o înjurătură. Toate flaconașele erau identice, iar misterioasele semne de pe sigilii nu-i spuneau nimic. - Pe care, Triss? - Pe niciunul, a gemut, ținându-se cu ambele mâini de burtă. Eu nu pot, nu pot să le iau. - Tu? De ce? - Sunt alergică... - Tu? O magiciană? - Sunt alergică! a început să plângă mânioasă, de neputință și disperare. Întotdeauna am fost! Nu tolerez elixirele! Cu ele îi vindec pe alții, dar pe mine nu mă pot lecui decât cu amulete! - Și unde-ți ții amuleta? - Nu știu, a scrâșnit din dinți. Cred c-am lăsat-o la Kaer Morhen. Sau am pierdut-o... - Al naibii! Ce ne facem? Și nu poți să-ți faci o magie? - Am încercat. Dar fără niciun rezultat. Nu mă pot concentra din cauza crampelor... - Nu mai plânge! - Ușor de zis. Vrăjitorul s-a ridicat, și-a scos propriile desagi de pe spatele Băbuscai și a început să cotrobăie prin ele. Triss s-a chircit, paroxismul durerii i-a scofălcit chipul și i-a strâmbat buzele. - Ciri... - Ce e, Triss? - Tu te simți bine? N-ai niciun fel de senzații? Fetița a dat din cap a negație. - O fi vreo intoxicație? Oare de la ce? Am mâncat cu toții la fel. Geralt! Spălați-vă pe mâini. Ai grijă ca Ciri să se spele pe mâini... - Stai liniștită. Bea asta. - Ce este? - Niște ierburi calmante. N-au magie nici cât să chiorăști un șorece, nu-ți fac niciun rău. Îți vor domoli crampele.”