Scoala vietii

În captivanta sa carte de memorii, Școala vieții, apărută în premieră în limba română la editura ACT și Politon, legendarul investitor Jim Rogers oferă analize economice, politice și sociale percutante, bazate pe propriile observații din călătorii și din piețele financiare, după o viață de aventură, marcată de o curiozitate neobosită de a experimenta și de a înțelege lumea din jurul său. În Street Smarts (Școala vieții), ne poartă printre momentele esențiale din viața sa, începând cu perioada de studii la Yale și la Oxford – unde, în ciuda faptului că nu avea banii necesari pentru a-și cumpăra pantofii potriviți, a fost cârmaciul echipei de canotaj și a contribuit la obținerea victoriei în cursa tradițională dintre Cambridge și Oxford, precum și în Cupa Tamisiei, ocazie cu care a intrat pentru prima oară în Cartea Recordurilor (în total, deține trei astfel de recorduri) – până la debutul năucitor pe Wall Street și anii în care a participat la conducerea celui mai rentabil fond speculativ de pe Wall Street, Quantum Fund. Ca urmare a succesului extraordinar pe care l-a înregistrat cu Quantum Fund, Rogers a reușit să-și împlinească visul de a renunța la muncă la vârsta de 37 de ani. De atunci a predat cursuri de finanțe la Universitatea Columbia, a participat la emisiuni de televiziune, a călătorit de două ori în jurul lumii (o dată cu motocicleta, altă dată cu mașina) pentru a vedea cu ochii lui cum revoluțiile din Chile vor afecta prețul cafelei în Seattle sau cum deficitul de cupru din Africa produce pene de curent în Ohio. Pe parcursul cărții sale, Rogers oferă observații surprinzătoare privind mersul lumii – și tendințele pe care le întrevede în viitor. El a avertizat în numeroase rânduri cu privire la pericolele economice care amenință lumea de astăzi. Printre previziunile pe care le face în cartea sa și care și-au găsit recent confirmarea se află și cea privind șocul francului elvețian. Rogers explică de ce Asia va fi forță economică dominantă în secolul XXI – și de ce el și soția lui, împreună cu cele două fiice ale lor, s-au mutat la Singapore ca să-și pregătească familia pentru schimbările ce vor urma. Rogers explică de ce America și Uniunea Europeană sunt în profund declin și ce ar trebui să facem ca să redresăm economia și societatea. Epoca Wall Street-ului, susține Rogers, când industria financiară determină 25% din creșterea economică a Americii, a luat sfârșit. Economia de mâine va fi determinată de către cei care produc diverse lucruri – mâncare, energie, bunuri, consumabile. școala vieții este o carte antrenantă, în care Jim Rogers demonstrează nu numai o cunoaștere remarcabilă a lumii finanțelor, ci și un talent înnăscut de povestitor (printre altele, pasajul în care descrie aventurile sale la Woodstock  este de-a dreptul savuros). Autorul povestește despre perioada petrecută pe Wall Street. Acolo mulți oameni câștigă bani mulți pe parcursul anilor, când piața este în creștere, însă este mult mai greu de făcut acest lucru în condiții normale. Majoritatea sunt expulzați din industrie. Persistența și perseverență sunt absolut esențiale pentru supraviețuire, dar la fel este și judecată. În anii 1960, investitorii individuali sau instituționali, investeau în obligațiuni. „Fundația Ford” a comandat un studiu la finalul anilor 60, a cărui concluzie a fost că „acțiunile comune” reprezentau investiții adecvate, combinația de dividende și profit făcându-le la fel de atractive ca obligațiunile. Astăzi, aproape toate instituțiile își au majoritatea investițiilor în acțiuni. Pe Wall Street nu există nici un proverb adevărat, decât cel atribuit în mod eronat lui John Maynard Keynes: „Piețele pot rămâne iraționale mai mult decât poți rămâne tu solvabil.” Keynes a fost unul dintre marii speculatori ai bursei de valori din toate timpurile. În ziua de astăzi, peste jumătate dintre oamenii din Statele Unite au bani investiți pe piață și este surprinzător „cât de puține știu atât de mulți dintre ei, cât de numeroși sunt cei care habar nu au ce fac”. Modul în care deveniți un investitor de succes este acela de a investi numai în acel lucru despre care cunoașteți o mulțime de lucruri. Toți oamenii se pricep la ceva. Strategia fundamentală este această: concentrați-vă pe ceea ce cunoașteți și extindeți-vă cunoștințele. După ce v-ați concentrat pe ceea ce cunoașteți, v-ați extins cunoștințele și v-ați bucurat de un succes colosal, urmează un moment periculos atunci când vă decideți să vindeți. Este periculos pentru că atunci vă credeți cu adevărat „deștepți”, cu adevărat buni. Este momentul când credeți că tot acest fenomen cu investițiile este un joc facil. „Trebuie să repet figura, e minunat, e atât de ușor”. E marea greșeală pe care o fac oamenii. Uneori e important să știți că cea mai înțeleaptă cale este să nu faceți nimic. Dacă doriți să faceți mulți bani trebuie să rezistați diversificării, în ciuda ispitei unei piețe în creștere care vă poate face să vă credeți cei mai buni. Oamenii confundă piața în creștere cu inteligență. Toate marile piețe în creștere culminează într-o bulă financiară. Toți merg pe idei preconcepute, urmând ceea ce citesc în presă, unde se prezintă oportunități pentru investitorul deștept. SISTEMUL DE EDUCAȚIE Despre perioada în care a activat ca profesor, Jim Rogers relatează pe larg în Școala vieții. A predat un curs postuniversitar la Universitatea Columbia, ca profesor asociat. S-a dovedit a fi foarte pretențios în postura de profesor. A primit cele mai frumoase evaluări din partea studenților la finalul semestrului : „Cel mai bun curs la care am fost vreodată”, „…faceți tot ce trebuie pentru a-l aduce înapoi…” Autorul este de părere că nu mulți americani ar pretinde că învățământul primar și cel secundar din Statele Unite se califică drept cel mai bun din lume. Mediul universitar american este controlat de cadrele universitare titulare. Postul de profesor titular este un aspect al excepționalismului care face din învățământul superior american una dintre cele mai mari bule ale timpului nostru. - Jim Rogers Una din marile probleme ale instituțiilor universitare americane este aceea că ele sunt conduse de universitari, nu de antreprenori. Sunt prost administrate și fondurile lor nu le mai pot salva. Unii dintre oamenii care conduc departamentele financiare ale acestor universități nu sunt teribil de deștepți. În perioada marelui colaps din ani 2008-2009, multe dintre ele s-au confruntat cu necesitatea de a-și reduce cheltuielile. Pe vremea când preda la Universitatea Columbia, autorul acestei cărți a primit permisiunea de a străbate China cu motocicleta, în 1988. La întoarcere, el a acceptat propunerea de a deveni profesor cu norma întreagă, pentru un an, al aceleiași universități. Piața neagră este indispensabilă pentru cunoașterea unei țări. „Cum treci cu mașina de graniță, imediat observi starea drumu¬rilor. Există semafoare? Există magazine propriu-zise sau doar niște dughene ce se străduiesc să treacă drept magazine? Există hoteluri adevărate sau doar cazare la gazdă, în fundul curții? Abia treci gra¬niță și deja știi o mulțime de lucruri despre o țară. Și indiferent cât de sofisticat te crezi, uneori descoperi câte ceva care te dă pe spate.” De-a lungul carierei sale de investiții, Rogers a investit în acțiuni și în obligațiuni, în valute și în mărfuri, în întreaga lume, atât în regim de cumpărare cât și de vânzare în lipsă. Mărfurile sunt mai ușor de înțeles decât acțiunile. Spre exemplu, Rogers spune că nimeni nu poate înțelege IBM, nici măcar președintele companiei. IBM are sute de mii de factori (angajați, produse, furnizori, concurenți, guverne, bilanțuri contabile și sindicate.) Prin contrast, bumbacul este destul de direct. Tot ce trebuie să știți despre bumbac este dacă există prea mult sau prea puțin. Bumbacului nu-i păsă cine este președintele Rezervelor Federale. COLAPS De când s-a mutat în Asia, Rogers nu mai concepe o eventuală întoarcere la New York. Și Orientul, spune el, va avea probleme, așa cum se întâmplă întotdeauna cu societățile în ascensiune spre putere și glorie. Statele Unite au supraviețuit multor obstacole în cursul ascensiunii lor la putere, trecând printr-un război civil, mai multe crize economice, abuzuri privind drepturile omului, un eșec al statului de drept, masacre și corupție politică. În Asia, există un dinamism care în Statele Unite nu se mai regăsește. Conform acestei cărți de dezvoltare personală, New York-ul este capitala economică și culturală a ceea ce reprezintă acum cea mai mare națiune datornică a lumii, cea mai mare națiune datornică din istoria lumii. Cele mai multe națiuni creditoare sunt în Asia. China, Japonia, Taiwan, Coreea de Sud, Singapore, Hong Kong – acolo se află dinamismul și energia. Rata de economisire și investiții a acestor țări este mare. Rogers spune că oamenii care au adus colapsul din 2008 perseverează în aceeași direcție. „Incompetența este un lucru pe care puteți conta întotdeauna din partea politicienilor și a birocraților. Oamenii de la Washington care au conectat națiunea americană la aparatele de menținere a funcțiilor vitale alcătuiesc o vastă orchestră de incompetenți.” Prin lege, președintelui Rezervelor Federale i se solicită să raporteze Congresului de două ori pe an cu privire la politica monetară a Rezervelor Federale și i se cere să se pronunțe cu privire la multe alte lucruri, cu diverse ocazii. Dacă moneda scade, declinul are un efect de anvergură asupra a ceea ce voi cumpărați, asupra a tot ceea ce faceți și cam asupra a tot ceea ce se întâmplă în restul lumii. Este economie elementară. Rogers face referire în special la economia Statelor Unite în ceea ce privește criza economică și numeroasele deficite în gestionarea finanțelor statului. În Școala vieții, este oferit exemplul Suediei, care la începutul anilor 1990, cu o bulă similară celei americane, s-a confruntat cu propriul colaps. Dar guvernul s-a abținut să acorde asistența financiară de urgență tuturor. Mulți oameni au ajuns faliți, fiind o perioadă extrem de grea pentru 2-3 ani. Dar de atunci, Suedia și-a revenit, s-a dezvoltat, iar acum are una dintre cele mai solide economii ale lumii. Valuta sa este mult mai puternică decât majoritatea, în parte datorită suferinței îndurate de țară pe parcursul acelei perioade grele. Același lucru s-a întâmplat în 1994 în Mexic și la finele anilor 1990 în Rusia. Lumea a trecut prin perioade de panica financiară, prin dezastre financiare, de la începutul istoriei. Este inevitabil. Dar lumea supraviețuiește. În 1966, Japonia a trecut printr-o zguduitoare cădere. Fiecare broker de acțiuni din Japonia a dat faliment. Fiecare broker! Dar în următorii 25 de ani, Japonia s-a bucurat de un succes fenomenal, pe care nu l-a întrecut nicio țară în a doua jumătate a secolului XX. „Înainte de 2008 Rezervele federale ale SUA aveau 800 de miliarde de dolari în registre, în special în obligațiuni către guvern. De atunci, acel număr a crescut de aproape patru ori și cea mai mare parte din ceea ce apare pe bilanțul contabil sunt baliverne” (Jim Rogers) AICI puteți urmări un scurt interviu cu Jim Rogers. CĂLĂTORIE SPRE EST În călătoria sa din 1988 prin China, Rogers a vizitat bursa din Shanghai. Ocupă puțin peste 90 de metri pătrați de spațiu de birouri, fiind supravegheată de un singur operator. Pentru a cumpăra acțiuni se mergea la un ghișeu și plată pentru acțiuni se făcea operatorului. Operatorul calculă tranzacția pe un abac. În 2005, Rogers a petrecut vara la Shanghai, împreună cu familia sa. Au repetat experiența vara următoare, de data aceasta la Hong Kong. Apoi, din 2007, au decis să se stabilească definitiv în Singapore. Autorul acestei cărți de dezvoltare personală, spune că elementul care sporea farmecul orașului-stat Singapore, era faptul că sistemul de învățământ era (și încă este) probabil cel mai bun din lume, sistemul său sanitar este printre cele mai bune și practic, totul în Singapore funcționează, și funcționează bine. În călătoriile sale, Jim Rogers a învățat că este imperios necesară cunoașterea și vorbirea unei limbi străine, așadar din educația copiilor săi nu a lipsit învățarea dialectului mandarin. Dintre toate aceste lucruri care merg bine în Singapore, unul dintre cele mai importante este educația. Principalul motiv pentru care Jim Rogers s-a mutat în Singapore, este acela de a extinde educația fiicelor sale. La testele internaționale standardizate, Singapore este întotdeauna aproape de vârful clasamentului. Copiii asiatici, în general, îi întrec mai mereu pe copiii americani la asemenea teste. Doar 12% dintre singaporezi locuiesc în reședințe private, iar 88% stau în apartamente HDB (apartamente oferite de către Comisia pentru Locuințe și Dezvoltare). Guvernul a realizat că pentru a construi o societate stabilă, este necesar să ofere cetățenilor săi o miză în acea societate. În acest scop, s-a mobilizat să ofere locuințe pentru toată lumea. Economia s-a dezvoltat rapid. Locuințele HDB sunt mult mai elaborate decât cele construite în urmă cu 45 de ani. Unul dintre secretele succesului statului Singapore constă în rata sa ridicată de economii și investiții. Toți economisesc și investesc pentru viitor, așa cum se întâmplă în multe țări din Asia. În Singapore, economisirea este obligatorie, fiecare este solicitat să contribuie cu 20% din venitul său la Fondul Central de Economii. Acest oraș-stat din Asia, este o țară de imigranți care au început să vină încă de pe vremea când britanici stăpâneau acel loc. Din nefericire, în ultimii ani, Singapore a experimentat un ușor recul. Locuitorii săi se plâng că autobuzele sunt supraaglomerate, și școlile la fel, ceea ce, în niciunul dintre cazuri, nu este adevărat, însă reacția guvernului a fost să reducă drastic imigrația. Dând timp oamenilor să se acomodeze cu fluxul de străini, guvernul acționea¬za, cel puțin pe termen scurt, din celeritate politică. Economia lumii este un sistem de distrugere creativă. Noul capătă forța și înlocuiește vechiul. Automobilul a apărut și a înlocuit calul și trăsurica. Toyota a apărut și a înlocuit General Motors. Televiziunea a apărut și multe lucruri s-au schimbat. Așa merge lumea cum a mers dintotdeauna și cum o va face mereu.