Scoate limba!

Mă Jian, născut la Quingdao, în 1953, este una dintre vocile cele mai puternice ale literaturii chineze actuale. Moștenirea pe care i-o lăsă bunicul lui, una dintre victimele Revoluției Culturale, îl face să cunoască direct „binecuvântarea“ regimului. Diversele profesii pe care le practică, în special cea de fotograf și apoi fotojurnalist, îi permit să călătorească pe teritoriul Chinei, ulterior vizitând Tibetul într-o incursiune personală de trei ani. Poveștile pe care le culege, vizând aspecte cel puțin insolite ale culturii tibetane aflate sub ocupația chineză, se regăsesc în primele două volume, Red Dust — o carte de călătorii — și Scoate limba!. În 1987, Scoate limba! e interzisă de regimul comunist, iar Mă pleacă în Hong Kong. După câțiva ani se stabilește în Europa împreună cu Flora Drew, cea care îi va deveni soție și care îi va tălmăci cărțile în limba engleză. Actualmente, trăiește la Londra. Ultimul său roman, Beijing coma (2008), ascunde sub povestea comei unuia  dintre participanții la evenimentele din Piața Tiananmen, din 1989, metafora poporului chinez — își poate aminti trecutul, dar e incapabil să acționeze. De același autor: The Noodle Maker (în curs de apariție la Curtea Veche Publishing). Cel mai adesea, se spune că Tibetul pe care îl înfățișează Mă Jian în Scoate limba! (seria de povestiri publicată în 1987 sub titlul complet de Arată-ți albul limbii sau gol-goluț) este „departe“ — departe de viziunile oficiale edulcorate, departe de proiecțiile occidentale entuziaste și departe de toate locurile comune care figurează acest spațiu drept „acoperisul lumii“ și îl reduc la o carte poștală cu Palatul Potală; voci mai firave spun că brutalitatea, sexualitatea dezlănțuită și primitivismul lumii descoperite de naratorul-reporter sunt și ele subtile îndepărtări și distorsionări orientaliste ale unei realități de o infinită complexitate. Indiferent cum stau lucrurile, prin textele lui Mă, a căror forță tulburătoare ne bântuie mult timp după încheierea lecturii, avem și șansa unei apropieri — cea față de formidabila generație a scriitorilor chinezi de la sfârșitul anilor 1980. - Dinu Luca   Cititorii sunt transfigurați de paginile lui Mă Jian. Imaginile lumii îndepărtate a Tibetului, un tărâm de venerație și sacrificiu unde morții și viii se topesc în frumusețe și neliniște, devin un suvenir al propriei lor călătorii prin aceste pagini inspirate. - The Chicago Tribune Aceste pagini puternice, atât de convingătoare în ceea ce pare un naturalism neclintit, sunt greu de șters din memorie și rămân, dacă nu pentru altceva, măcar pentru că reprezintă o mărturie a măiestriei de povestitor a lui Mă Jian. - The Washington Post