Scrieri

... Pavel Macedonski se situează în categoria celor ce cultivă o meditație existențială, punând în ecuație dialectică Viața şi Moartea, rozele ce mor şi rozele ce renasc, asemănătoare miticei Păsări Phönix. [...] Este un maestru al prozei scurte, duse la extrema conciziei, al miniaturalului, capabil însă de sugestii adânci, în registru simbolic, alegoric, parabolic. Este adeptul principiului Totum in parvo. Maxima concentrare vine din conturarea personajelor ca nişte siluete, ca nişte umbre, ca nişte proiecții fugitive, evanescente, din crearea unei atmosfere diegetice prin sunete tainice (șoapte, îngânări, tăceri înfiorate, voci ascunse), culori pitoreşti (adevărate tuşe policromatice). Registrul sonor şi coloristic e împrumutat din repertoriul expresiv al simbolismului şi parnasianismului: diamantele (cerul e şi el diamantat cu stele, smaragdul, porţelanul, safirul, opalul, nestematele, aurul, argintul, cleştarul, catifeaua, mătasea, cristalul, topazul, rubinul, peruzeaua, ametistul. Pavel Macedonski nu este nici simbolist, nici parnasian, nici avangardist; el utilizează acest vocabular luxos pentru a realiza un contrapunct, o antiteză dintre cenuşiul agasant al cotidianului, dintre sufletele negre ale unor personaje scufundate iremediabil în el şi splendoarea naturii și frumusețile vieţii... - Acad. Mihai Cimpoi