Scrieri, studii... Texte de experiență pastorală ortodoxă - Gheorghios D. Metallinos. Lucrarea Sfântului Duh are legătură directă cu Biserica și cu misiunea ei în lume. Biserica este „Trupul lui Hristos" (I Corinteni cap. 12), unitatea și unirea credincioșilor cu firea omenească. „slăvită"- îndumnezeită (umanitatea) a lui Iisus Hristos. Hristos și Biserica sunt o unitate nedespărțită și indivizibilă, după Sfântul Ioan Gură de Aur: „un singur neam, al lui Dumnezeu și al oamenilor". Însă această relație s-a realizat „întru Duhul Sfânt". În ziva Rusaliilor, umanitatea „slăvită" (după firea unită cu dumnezeirea) a lui Hristos revine în lume, după Înălțarea Lui, pentru a continua prezența lui Hristos în lume (vezi Matei 28, 20: "Și iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului"). Însă o prezență într-un mod diferit. Acest lucru este arătat de cuvintele „întru Duhul Sfânt". Mângâietorul, Sfântul Duh, este trimis de Tată și de Fiu, pentru ca lucrarea lui Hristos să devină realitate în Trupul Lui, Biserica, pentru orice om care crede în El. Hristos a vorbit despre toate acestea la Cina cea de Taină, făcându-le ucenicilor Săi unele făgăduințe aparent bizare. "Puțin și nu Mă veți mai vedea, și iarăși puțin și Mă veți vedea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl" (Ioan 16, 16). Aceasta s-a realizat după Învierea Lui prin arătările Sale. "Iarăși voi veni Și vă voi lua la Mine, ca să fiți și voi unde sunt Eu" (Ioan 14, 3). Hristos s-a referit și la ziua în care ucenicii vor cunoaște că El este „întru Tatăl" și ei în El și El în ei (Ioan 14,20).
