Volumul 3 al Scrierilor lui C.D. Zeletin este alcătuit din două cărți, amândouă cu texte ale unui gen aparte, eseul-evocare, și anume Distinguo, Editura Vitruviu, 2008 și Rămânerea trecerii, Editura Spândugino, 2011.
Sunt tablete supuse unei grile care ține seama de adâncimea observației, măiestria artistică, de lapidaritatea și frumusețea limbii. Ambele se termină cu un mănunchi de interviuri.
Acoladă, II, 15
„ Medic de mare prestanță, profesor universitar și cercetător, domnia sa este și scriitor dotat, dintr-o rasă, helas, pe cale de dispariție. E un herald defazat al tradiției, un conservator cu toate riscurile pe care le incumba o atare postură ce poate da contemporanilor impacientați senzația de excentricitate ori de-a dreptul de inutilitate (...).
Prin portretele domniei sale de o densă substanță, neconstrângătoare însă prin afirmație casante ori prin tuse pamfletare, ci mai totdeauna cumpătate, în duhul clasicității ce-l distinge, C. D. Zeletin își probează iarăși magnanimitatea.” - Gh. Grigurcu, p. 3, decembrie 2008
Viața medicală nr.51-52
Italienistă și scriitoarea Smarandă Brațu Elian, scria la apariția volumului Rămânerea trecerii ca aerul propriu al tuturor textelor din volum „vine în bună măsură de la faptul că nu le lipsește un sâmbure autobiografic sau, mai corect spus, un miez trăit, de unde se deapănă o meditație care capătă îndată consistentă și rost. Meditația e legată de oameni (...), de locuri, de limbaj și de arta cuvântului. Și toate sunt scrise într-o limbă extraordinară: bogată, imaginifică, unduioasă, cu un ușor parfum arhaizant, uneori apoftegmatică – limba care nu constituie doar un model de scriere, ci și un model de relație cu limbajul. Lectura acestei cărți este o desfătare.” - p. 24, 23 decembrie 2011
