Scrieri Vol.3: Intelegerea alba si alte locuri de intalnire

Scrieri Vol.3: Intelegerea alba si alte locuri de intalnire. Valul transparentei. Studii de estetica filosofica si teologica Intelegerea alba nu face intelesul, ci se situeaza in orizontul lui, il preintelege mergand in intampinarea lui. E intr-un fel gustul care sesizeaza inaintea vederii care ia in stapanire: primeste la sine, in pasivitatea receptiva a manifestarii care o strabate, se lasa impregnata de aceasta patrundere, conturand locul fara loc - urma alba, transparenta salas nelocuit al ivirii semnificabilului. Pornind de la text, nu se multumeste cu vizibilitatea sa corporala, ci cauta a intrezari orizontul ascuns al unei arhe-texturi. Punctul ei de mira il constituie urzeala infra-discursiva, nervurile incipiente ale textului desfoliat, dezis pana la zacamantul de signifianta al rostirii de dinaintea rostitului, acolo unde posibilul semnifica in mod originar. Estetica filosofica si teologica a imaginii sau a chipului priveste arta manifestarii unei forme expresive in care splendoarea divinului se reveleaza in absoluta sa transparenta. Ceea ce transpare iese din substratul imaginii, ca dintr-un continut pe care il manifesta la vedere, in forma caruia insa se invaluie, ca spiritul in litera ori ca fondul de spatiu al unui tablou in faldurile perspectivei. In si prin adancimea acestei forme care este plinatate de sens, Dumnezeu isi revarsa stralucirea ascunzar. idu-se in propria-i aparitie, ca sub un val de lumina. Dar, desi in retragere, o face fiind mereu de fata, ca prezenta neindoielnica a unui chip care, ffira sa se arate, da de vazut atat cat ochiul omului ii poate suporta frumusetea neinchipuita. - Dorin Stefanescu Dumnezeu nu ne-a facut cu adevarat decat un singur dar: inteligibilul despartit de corp, indiferent la durere si la bucurie; doar desavarsirea sa deliberata si continua ne poate duce la indumnezeirea omului hic et nunc. Pozitie ce are repercursiuni dintre cele mai nefaste legate de statutul autoritar al imperativului etic, al autarhiei asa-numitei ratiuni etice, a carei functie reglatoare a fost postulata de Platon. Potrivit lui Fondane, gandirea etica inabusa gandirea libera, cu atat mai mult cu cat, incepand cu tematizarea platoniciana, cunoasterea rationala nu numai ca a aflat in imperativul etic un aliat pretios (ratiunea si legea, cum spune Platon, adica principiul logosului si al legii interioare), dar aceasta alianta a sadit echivocul in ceea ce priveste binele poetic, binele omenesc si Binele etic. Lupta speculativului, a teoreticului, a eticului impotriva poeziei genereaza acest dispret al suferintei, al prejudecatilor inavuabile, al partii nechibzuite a sufletului nostru, al imaginatiei (…): sunt adevaruri ale supraeului etic, idealist, fara crutare inarmat pentru distrugerea eului irational, afectiv, imaginativ, real. - [Fragment]