Volumul 5 al Scrierilor lui C.D. Zeletin, subintitulat Principesa Elena Bibescu, marea pianistă, născută Kostaki Epureanu, și începuturile carierei pariziene a lui George Enescu, prezintă întreaga viață a principesei Elena Bibescu, marea pianistă care l-a lansat pe George Enescu la Paris. Principesa a întreținut la Paris, vreme de peste un sfert de veac, un salon artistic în care se întâlneau marii artiști ai lumii. La 17 ani, George Enescu și-a făcut intrarea printr-un prim concert în salonul principesei, care a intuit geniul acestuia. Acesta i-a fost etern recunoscător pentru tot sprijinul acordat, considerând-o ca pe o a doua mamă, dedicându-i din operele sale. Elena Bibescu a murit la vârsta de 47 de ani, lăsând în urma sa, în ciuda talentului și a faptelor sale, foarte puține detalii legate de existența sa. Volumul 5 este împărțit în două cărți: prima carte are 713 pagini, iar cea de-a doua carte are 839 pagini. "Cartea aceasta e opera de evlavie față de amintirea unei mari artiste de altădată, virtuoz al pianului, iubitoare a neamului ei. Arta i s-a risipit pentru totdeauna în eter, pe atunci tehnicile discografice aflându-se abia la începutul lor... Ideea cercetării vieții ei scurte, strălucitoare și tragice mi-a încolțit încă din episodul bârlădean al adolescenței mele. Era un legământ, îndeplinit însă, după cum se vede, mult mai târziu. A fost, așadar, o făgăduință spontană – un voeu, cum bine spun francezii – a unui tânăr. Nu-i fusese nici sugerată, nici cerută de cineva. În mod obișnuit, plătim în viață datoriile contractate de măturii ce suntem, obosiți ai cărturăriei, consumați în împliniri sau în eșecuri, hârșiți în bolovănișurile vieții ori sleiți de felurite extaze. De data aceasta însă, eu mă achit nu față de adultul încheiat ce sunt, ci față de rămășița sacră a copilului din el, care așteaptă înainte de a călători nu se știe unde... Sper că această carte să trezească amintirea unei artiste care a străbătut cerul vieții ca un fulger: nu l-a înregistrat argintul prea multor pelicule, acul niciunui fonograf, penița niciunei sârguințe erudite. A rămas o abstracție." - C.D. Zeletin
