Cu toții avem amintiri mai mult sau mai puțin plăcute despre întîlniri cu oamenii în uniformă, dar cele mai frumoase povești despre polițiști vin, cu siguranță, de la scriitori. Momente comice sau de-a dreptul tragice, ieșiri ingenioase din situații critice sau autodenunțuri involuntare, pe toate le găsiți în Scriitori la poliție, o carte care reunește declarații pe proprie răspundere ale oamenilor de litere despre ciocnirile lor cu oamenii legii. „Am auzit, de-a lungul timpului, multe povesti născute din intersecția scriitorilor cu oamenii legii, spuse de primii. Majoritatea cu haz. Toate cu tîlc. De ce n-ar sta o parte dintre ele într-o carte? De ce să nu aflăm noi cum relaționează cele două categorii sociale cînd au contact una cu alta? Așa că am invitat scriitori din generații diferite să dea cu subsemnatul despre întîlnirile lor cu poliția. Sau cu miliția. Și au făcut-o. Nu știu dacă doamnele autoare și domnii autori din această carte chiar au pățit ceea ce povestesc ori se joacă nițel cu imaginația. Domniile lor se jură că totul e întocmai cum scrie aici. Eu, unul, îi cred. Și, oricum, atît timp cît există poliție care să stabilească ce este și ce nu este adevărat, nouă, celorlalți, nu ne rămîne decît să stăm liniștiți la locurile noastre. Și să facem un lucru brav: să citim.” – Robert Șerban Din cuprins: Lavinia Bălulescu • Lavinia Braniște • Ruxandra Cesereanu • Andrei Crăciun • Oxana Silviu Dachin • Peter Demeny • Sorin Ghergut • Ioan Groșan • Florin Iaru • Nora Iuga • Florin Lăzărescu • V. Leac • Ștefan Manasia • Viorel Marineasa • Ioan T. Morar • Bogdan Munteanu • Ioana Nicolaie • Veronica D. Niculescu • Radu Paraschivescu • Bogdan O. Popescu • Alexandru Potcoavă • Daniela Rațiu • Adrian G. Romila • Radu Sergiu Rubă • Doina Ruști • Ana Maria Sandu • Simona Sora • Moni Stănilă • Robert Șerban • Pavel Șușară • Simona Tache • Marcel Tolcea • un cristian • Mihail Vakulovski • Radu Vancu Fragment din carte: "Șeful de secție s-a retras cu el într-un alt birou. Proful nostru a ieșit de-acolo după vreo trei sferturi de oră, vădit destins. Eram liber. Pe drum mi-a povestit că s-a prezentat drept membru al Mării Adunări Naționale (din care cred că făcuse parte la un moment dat ca supleant) și că am avut noroc cu două lucruri. Unul, că, apropiindu-se 23 august, securiștii erau plecați la un instructaj la Constanța, iar în oraș se mai aflau, că reprezentanți ai „organelor" (cum se spunea pe-atunci), doar milițienii. Celălalt, mai personal, că maiorul avusese el însuși probleme și era oarecum sensibilizat față de speță, după ce chiar fiul lui scrisese „jos Ceaușescu" pe un perete de toaletă. Înapoi la bază am fost descumpănit să constat că amicii și colegii, pe care m-așteptam să-i găsesc consfătuindu-se într-o celulă de criză, își văzuseră mai departe de drum și erau la lac. Începusem un fel de debriefing cu o prietenă care, din cauza unei căderi de calciu, rămăsese în tabără, când o colegă a revenit de la plajă cu vestea că, pe când se întorceau, o fată din grup a fost trasă-n lanul de porumb de unul dintre băștinașii dubioși care-și făceau veacul în zonă. Am pornit, în fugă, spre locul faptei, gata de confruntare. Pe câmpul pe care mi-l închipuiam de lupta domnea însă liniștea. Băieții erau, ce-i drept, aferați, dar fără o direcție. Puținii indigeni de prin preajmă nu păreau amenințători, nici implicați în rapt. Însă, fapt de rău augur, nici urmă de colega noastră. Miliția fusese anunțată și urma să sosească. Aveam să mă întâlnesc încă o dată-n acea zi, mai curând decât m-aș fi așteptat, cu cadrele. Se lăsă deja seara când, cu aportul oamenilor în uniformă, operațiunea a căpătat o formă organizată. Înșirați pe malul apei, am luat-o la pas prin porumbiște, intercalați cu milițieni dotați cu lanterne. Caracterul rectiliniar al formației n-a ținut."
