Scriitorul si puterea sau despre puterea scriitorului

Ediție îngrijită de Carmen Mușat și Oana Crăciun Prefață de Caius Dobrescu   Seria de autor dedicată scriitorului Gheorghe Crăciun reunește atît lucrări de proză, eseistică, publicistică, teorie și critica literară deja consacrate, cît și volume inedite, rămase în manuscris în arhiva sa. Seria este deschisă de romanul de debut, Acte originale/Copii legalizate (variațiuni pe o temă în contralumină), și de volumul de proză și eseuri Mecanica fluidului. Acestora li se vor adăuga romanele Compunere cu paralele inegale, Frumoasă fără corp și Pupă russă, o ediție revizuită a volumelor de publicistică Cu garda deschisă și Reducerea la scară, cărțile de eseuri deja publicate În căutarea referinței și Teatru de operațiuni, precum și alte lucrări inedite (Lentilă sferică, Operații pe cărți deschise, Mono-stereo, Transparentă și arhitectură, Formula lui Orlando etc.). Vor fi incluse în seria de autor lucrările sale de teorie și critica literară Aisbergul poeziei moderne, „una dintre cele mai solide și înnoitoare cărți scrise la noi în ultimele decenii”, în opinia criticului și teoreticianului literar Mircea Martin, și Doi într-o carte (fără a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu și Mircea Nedelciu. Seria va fi completată de Trupul știe mai mult. Fals jurnal la Pupa russa (1993-2000), de volume de poezie și proză inedite, precum și de corespondență și interviurile lui Gheorghe Crăciun.   „Puterea simulează, își face jocurile, controlează informația, stabilește legi, manipulează colectivități, se face frate cu dracul cînd e de trecut vreo punte, Puterea minte cu nonșalanță, își rîde în barbă, mistifică, educa, amenință, vorbește tot timpul despre democrație, întreține psihoze, își apără pozițiile atît de greu cîștigate. Dar scriitorul? Toate aceste mult prea omenești formule de supraviețuire lui îi sînt străine. Și atunci cum să fie el acceptat? Cum să accepte Puterea ideea că scriitorul are dreptul de a pune întrebări nu doar lumii, ci și celor care o conduc? Întrebările unui intelectual sînt întotdeauna incomode, insidioase, imprevizibile, delicate, neplăcute. Ele pretind răspunsuri. Iar Puterea știe bine că există întrebări care vor rămîne tot timpul fără răspuns. Ea nu-și poate deconspira esența, ea nu se poate invalida singură.” (Gheorghe Crăciun)   „Gheorghe Crăciun nu-i un autor de opinii și scenarii și nici nu participă la spectacolul baroc al prezumțiozității care domină viziunea «analiștilor» noștri. Publicistica sa e un gest de conștiință, făcut cu gravitatea și responsabilitatea unei atitudini sprijinite în idee și convingeri. El nu face prestidigitația opiniilor, nu e un zilier al propriilor atitudini și nici un slujbaș permanent al lor, fie cu orar săptămînal, fie cu orar cotidian, și de aceea ieșirile sale sînt pregătite ca eveniment, atît în armătura argumentației, cît și în prestația stilistică. Cu o frază tranșantă, nu fără scăpărări patetice, mereu însoțită de o vibrație ca semn al mizei participative, publicistica sa are deopotrivă rigoarea ideii și fervoarea implicării de conștiință.” (Al. Cistelecan)