Și, ca orice interval, și acesta este populat de îngeri; ce-i drept, nu e vorba de îngerii din iconografia creștină, căci îngerii Anamariei Beligan sunt decrepiți, flenduriți, obosiți - vai de mama lor! Există, totuși, două excepții: unul dintre ei, Matei, cel ce scrie scrisori necunoscutei Monalisa, este puțin amnezic, nițel confuz și ambiguu, tentat să lase în suspensie, neîncheiate, orice gest sau atitudine schițate, are vasăzică suflet de artist; celălalt, Radovan, un sârb uriaș, predispus la somn și la visare, , seamănă mai degrabă cu o matcă, sau cu regina furnicilor, decât cu o ființă umană; ceea ce i se întâmpla lui ține mai degrabă de magia albă, căci obiectele și decorurile care apar în visele sale tind să se materializeze, așa încât odaia în care cei doi își duc zilele se umple de undele mării... Un roman magnific, scris cu nerv, cu inteligență, cu pasiune. Un roman care provoacă mari delicii la lectură, căci are ritm și complexitate; paginile de mare dramatism se întretaie cu pasaje de înaltă poezie; realismul atroce se învecinează cu realismul magic; ironia acidă e domolită de boarea tandreții; umorul savuros da adeseori în sarcasm, iar finalul tragic încununează o prestație romanescă de zile mari! Cartea a apărut inițial în engleză, în Australia, țara de adopțiune a autoarei, și este tradus de ea însăși și de mama ei, Doamnă Dana Lovinescu.
