Scrisori catre Olga

Volumul de față cuprinde o parte dintre scrisorile trimise între 1979 și 1982 de Vaclav Havel primei sale soții, Olga, în timpul detenției sale pe motive politice. Corespondența începe în perioada interogatoriului celor care au semnat Cârta 77 și care au colaborat la Comisia pentru Apărarea Persecutaților pe Nedrept, inițiată de Havel și de soția sa. După închisoarea de la Ruzyne, și-a executat sentința în alte centre, de unde a continuat să-i scrie Olgăi, o dată pe săptămână. Singurul canal de comunicare cu exteriorul, scrisorile lui Havel arhivează un întreg sistem uman, disecând probleme "de viață și de moarte", cum ar fi ideea de responsabilitate individuală și natura credinței sau seducția periculoasă a ideologiilor, fără să scape din vedere micile detalii de bucătărie internă. Corespondența cu Olga, disidență la rândul ei, reconstruiește un Havel umanizat, impresionantul său profil moral fiind punctat de slăbiciuni casnice. Aceste scrisori-manifest, elaborate în ceea ce viitorul președinte avea să numească "marea școală a autocontrolului", fac din Havel un personaj mult mat complex. De la reflecții filozofice și considerații despre teatru, vocea soțului trece la sfaturi paternaliste sau la remarci malițioase, Scrisorile stârnind, la apariția lor, reacții în rândul feministelor. Vaclav Havel (n. 1936) a fost ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Republicii Cehe. Disident prin vocație, a făcut mutări esențiale pe tabla Cartei 77, celebrul "manual" al drepturilor omului și, după Primăvara de la Praga, a ajuns pe culmile Revoluției de Catifea. Poet înainte să fie politician, Havel este autor a numeroase piese de teatru și eseuri, pasionat de jazz, fan Frank Zappă și Velvet Underground.