Am scris de-a lungul anilor sute de scrisori de mână și cerneală a dat viața cuvintelor. Stropi de albastru ca picăturile de ploaie fără de care viața însăși nu ar fi... Am scris zâmbind, am scris plângând, am scris cu emoție, am scris cu nerăbdare și teamă, cu naivitate și recunoștință, am scris cu dor și cu durere, cu bucurie și speranță, am scris zeci de scrisori în limba franceză, am scris cu nostalgie și mirare, cu egoism și indulgentă, cu tristețe și cu zadarnice așteptări, întru dragoste sau pentru uitare, am scris scrisori de rămas bun și de bun venit, de despărțiri definitive și de noi întâlniri. Eșarfe de cerneală învăluind nu (doar) litere ci mai ales bătăi de inimă, devenite Scrisori pentru cândva, cu speranța că cineva va avea timp, răbdare sau nevoie să le citească...
