Scrisorile Regelui Carol din arhiva de la Sigmaringen 1878-1905

„Corespondența personală a liderilor politici și militari a reprezentat dintotdeauna un instrument de lucru indispensabil al cercetării istorice, menit să întregească imaginea oricărei epoci cu amănunte esențiale pentru înțelegerea evenimentelor și evoluției istorice. Corespondența, la fel ca și memoriile sau jurnalele, poartă pecetea subiectivismului autorului, totuși nu se va putea trece niciodată cu vederea peste izvoare de acest gen fără de care elaborarea biografiilor și monografiilor ar fi de neconceput.Volumul de față cuprinde 297 de scrisori inedite ale regelui. 205 sunt adresate fratelui său Leopold, (1835-1905), general în armata germană, tatăl viitorului rege Ferdinand, 59 sunt adresate mamei sale Josephine (1813-1900). La acestea se mai adăugă o serie de 27 de scrisori de asemenea inedite, aflate în Arhivele Naționale din București, adresate de regele Carol I doctorului Scharrenbroich, medicul curânt al reginei Elisabeta, ducelui și ducesei de Edinburg (deveniți de la 22 august 1893, ducele și ducesa de Coburg, părinții prințesei Maria), reginei Victoria a Marii Britanii și o scrisoare adresată principelui Bulgariei, Alexandru Battenberg, pentru care suveranul României nutrea o sinceră afecțiune personală.Scrisorile lui Carol I reflectă în egală măsură acele probleme de politică externă și internă ale României care îl preocupau pe rege, dar mai ales problemele de natură familială cu care s-a confruntat suveranul pe parcursul anilor 1878-1905 și, de asemenea, preocupările sale artistice legate de amenajarea castelelor de la Peleș, București și Cotroceni, unde fratele său Leopold i-a fost, categoric, cel mai important și mai de încredere sfătuitor.” Iar cartea a lăsat să ne treacă pe dinaintea ochilor, cu demnitate și încredere, imaginea românilor aflați sub arme, cărora a încercat să le dea onorul.