Scrum

    "Vic ne povestea uneori cât de mult îi plăcea înghețată. Cumpără atâta cât să umple cu ea un borcan de trei litri. Luă o lingură de înghețată, apoi un gât de cafea, apoi un fum de țigară. Mai scutură puțin fum în cafea și mai sorbea din ea, și iar o lingură de înghețată, și iar un fum de țigară, și iar un gât de scrum. Zicea că nimic nu era mai curat decât scrumul. Acordă chitară. Urmau interminabilele improvizări, intercalate de îngândurări, cu degetele încremenite pe strune. Nu mai era între cei patru pereți ai camerei sale din apartamentul 19 de la etajul șapte al unui bloc cu noua etaje de pe bulevardul Păcii din cartierul Botanică al orașului Chișinău, capitală RSS Moldovenești, republica unională a URSS. Dispărea într-o lume care era numai a lui și care, de fapt, era viața lui. Restul ce îl înconjura era moartea lui. Ne-a mărturisit odată că și-a dat seama în unul din momentele acestea că, în fond, el trebuia să aleagă între viață și moarte." (Fragment)