Scurta istorie a sapte crime

•  Autor distins  cu Booker Prize pentru literatură Pe 3 decembrie 1976, în perioada preliminară alegerilor generale din Jamaica și cu două zile înainte ca Bob Marley să apară în concertul pentru pace "Zâmbește, Jamaica!", menit să atenueze tensiunile politice din Kingston, șapte indivizi înarmați au luat cu asalt locuința cântărețului. În atac au fost răniți Marley, soția sa și impresarul lui, plus câteva alte persoane. Vinovații nu au fost prinși și ancheta oficială a rămas prea puțin transparentă, dar pe străzile capitalei jamaicane sângerosul eveniment a căpătat, cu timpul, proporții aproape mitice. "Scurtă istorie a șapte crime" este o explorare în profunzime a acelei perioade instabile și primejdioase din istoria Jamaicăi și a urmărilor sale pe termen lung. Marlon James plăsmuiește cu măiestrie cronică vieții unui șir întreg de personaje memorabile – asasini profesioniști, lorzi ai drogurilor, jurnaliști, prostituate, agenți CIA –, pe parcursul a treizeci de ani și traversând mai multe continente, pentru a le reuni destinele în Jamaica anilor ‘90, radical schimbată. Palpitant și inventiv, ambițios și irezistibil, este unul dintre cele mai fascinante și remarcabile romane ale secolului XXI.   Clasici contemporani Literă pune laolaltă scriitori contemporani laureați sau nominalizați ai unor prestigioase premii literare, care le prefigurează statutul de „clasici”. Ficțiunile cele mai noi, cele mai vândute, cele mai iubite din zilele noastre – cărți pe care abia aștepți să le citești.  Fragment din volum:   “Pe 7 ianuarie, șase băieți de aici dau buzna pe un șantier de construcții de pe Marcus Garvey Drive și omoară doi polițiști. Io aflu de asta doar pentru că îi aud cum rad când trec cu mașina pe lângă mine la întoarcere și-mi sare țandără pe loc. - Cine dracu' v-a trimis pe voi să trageți aiurea pe șantier? zic io. Da' primu' băiat începe să râdă la mine. Glonțu' meu îi străpunge ochiu' și-i iese prin ceafă înainte ca el să termine de râs. - Cine v-a trimis, zic io iar și îndrept pistolu' spre alt băiat. Apoi se întâmplă ceva ce n-am putut să consemnez, că n-aveam pix, da' am consemnat mai târziu zgâriind cu o piatră pe pistol. Restu' băieților au scos pistolu' la mine. Mie nu-mi venea să cred. Stăteam așa și mă uitam la ei cum se uita la mine și nu ziceam nimic. Apoi la unu' din băieții care se uitau la mine a început să-i curgă sânge din creștetu' capului și a căzut la pământ. Ceilalți au aruncat pistoalele și au început să urle și să plângă de parcă tocmai și-ar fi amintit că nici unu' din ei n-avea încă 17ani. M-am întors și l-am văzut pe Tony Pavarotti cu pușca în mână și în ochiu' în cătare, și lângă el Josey Wales. Apoi amândoi s-au întors și au plecat. În aceeași zi, Banda Wang atacă un șantier de pe Marcus Garvey Drive și omoară doi polițiști. A doua zi, guvernu' asta tâmpit dă o nouă lege: oricine e prins cu o armă e băgat la închisoare pe viață. Peter Nasser ne-a zis să presăm și mai mult comunitățile PNP-ului, așa că le-am presat și mai mult. Mai mult decât putea să suporte Sherrif dacă nu-i mai avea pe Buntin-Banton și Cârpă să-l susțină. Apoi prim-ministrul vine cu ideea ca oamenii să angajeze Garda Civilă ca să păzească strada și casă.”