Secolul XX 28+29 Corpusul receptarii critice a operei lui M. Eminescu

Eminescu ... este poetul vremii sale, în el vorbește intelectualul de atunci, în care, la rândul lor, vorbesc aleanurile unui popor. În el vorbește țara, nouă și veche, și mai ales Moldova. Romntismul său nu este de origine străină; el este expresia literară a unei stări de suflet foarte națională și cu cauze foarte naționale. (Romantismul german e numai un model, căci, cauze analoage, produsese și acel romantism. Și dacă Macedonski ajunge de la o vreme "francez", Eminescu, cu vremea, se eliberează de romantismul german). Acesta legătură cu ale noastre, unită cu înaltele preocupări filosofice ale acestui gânditor puternic - unire care i-a dat putința să privească lucrurile noastre din punct de vedere al problemelor ce agită omenirea întreagă, - a făcut din Eminescu un poet atât de național și atât de universal în același timp, cum sunt toți marii poeți.                                                                G. Ibrăileanu, Poezia nouă, 1922