Secrete

Marina și Sebastian. Lindsey și Lucas. Alexa și Albert. Trei cupluri. Șase destine. Fiecare legate între ele prin dorința de a iubi și de a supraviețui vitregiilor timpului, oamenilor și răzbunărilor. La șapte ani de la despărțirea de Sebastian Raescu, viața Marinei Barbu mergea înainte ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. În vârstă de douăzeci și opt de ani, Marina consideră că viața ei sentimentală este un subiect ce nici nu merită adus în discuție. Marina află pe propria-i piele că inima ei este încă legată de cea a lui Sebastian. Fragment din cartea "Secrete" de Rodica Mijaiche "După ce termină conversația cu binecunoscutele vorbe ale mamei ei de a avea grijă de ea și de a se distra, se duse la culcare. Dar somnul se lăsă așteptat. Gândurile ei zburau la Sebastian, sau Sebi cum îi spusese ea. În cei doi ani cât fuseseră împreună totul fusese divin, crezuse că își găsise iubirea adevărată. Erau amândoi studenți la Arte, fiecare având visurile lui, dar fiind de nedespărțit, sau cel puțin așa crezuse ea. Se uită pe geamul luminat de cercul gălbui al lunii parcă încercând să-i lumineze gândurile. Știa că nu avea să uite senzația buclelor lui catifelate și negre ca abanosul, ce și le ținea tot timpul prinse într-o coadă strânsă lejer la spate. Acele brațe vânjoase și acel piept puternic de care se rezemase de atâtea ori în serile de vară. Îi păruse tot timpul ca semăna cu un star rock. Dar era mai bine să nu mai viseze cu ochii deschiși, pentru că știa prea bine că nu mai era nicio șansa pentru ei doi. Nu după ceea ce văzuse cu șapte ani în urmă. Simțea și acum pulsul crescut când a realizat, în timp ce se îndrepta spre camera lui din căminul studențesc, că el nu era singur, deși îi spusese că o aștepta. Lacrimi de frustrare își făcură loc pe sub bogatele gene negre frumos arcuite. Nu ar fi crezut nicodată că așa ceva i se putea întâmpla ei. Nu după iubirea pe care și-o declaraseră cu o seară înainte când sărbătoriseră doi ani de relație. Iar în acea zi ea fusese pregătită să ducă relația lor la alt nivel. Îl respectă că avusese atâta răbdare cu ea, nu o forțase niciodată să întrețină relații sexuale. Dar acolo, atât de aproape de camera lui, realizase de ce. Pentru că avusese cine să se ocupe de acea problemă existențială."