Unele cupluri sunt fericite doar la începutul relației, în timp ce altele reușesc să-și păstreze fericirea pe termen lung. Partenerii cuplurilor fericite trec prin aceleași momente dificile și au aceleași surse generatoare de conflict ca și perechile nefericite. Se confruntă cu neînțelegeri în privința problemelor fundamentale, dar se ceartă și când vine vorba de cine ține telecomanda, de felul în care își petrec weekendul… De ce unii reușesc acolo unde majoritatea eșuează? Psihologii au descoperit că perechile fericite au anumite comportamente, strategii, atitudini și credințe care le lipsesc celoralți și care le ajută să depășească momentele de criză și conflictele inevitabile vieții în doi. Această carte prezintă în detaliu observațiile psihologilor și ne învață cum să evităm capcana rutinei în cuplu și cum să ne transformăm relația într-un spațiu de împlinire personală, conjugală și familială. Fericirea se învață și se construiește, reprezentând o alegere de viață. Yvon Dallaire este un renumit psiholog și sexolog, autor și conferențiar. Practica terapia de cuplu de peste 25 de ani. Colaboratoarea sa pentru această carte, Catherine Solano, este medic sexolog și autoarea mai multor lucrări destinate marelui public. Fragment din volum: „3.4. Angajamentul său dragostea adevărată Pe lângă faptul că partenerii fericiți transfera cuplului toată puterea, fiecare își ia angajamentul în fața lui însuși și în fața celuilalt să-și canalizeze acțiunile în slujba cuplului și a celuilalt, contribuind astfel la bunul mers al relației și al fiecărui partener. „Te iubesc"-ul din prima fază ține mai degrabă de canibalism și caută fuziunea pasională. „Te iubesc"-ul din etapa luptei pentru putere e adesea sufocat de „Te urăsc", pentru că „nu mai ești persoana pe care mi-o imaginam". Cu toate acestea, ambivalența dragoste-ură delimitează distanța corectă din cea de-a treia fază, distanța care înlesnește rostirea unui nou „Te iubesc". Acest „Te iubesc" e mult mai realist decât primul pentru că îi este adresat partenerului așa cum este el, cu calități și defecte, și nu unei persoane imaginate, unei fantasme. „Te iubesc"-ul din cea de-a patra fază înseamnă de fapt „Iubesc relația noastră, țin la ce-am construit împreună cu tine și vreau să fac orice să ne păstrăm dragostea și să devină mai mare și mai frumoasă, dincolo de diferențele și de conflictele noastre". Cei doi iubiți ajung să fie adevărați complici. În această etapă ar trebui făcut pasul căsătoriei, și nu timpul pasiunii orbitoare. Deși credința populară susține că perechile fericite nu au o poveste interesantă, observațiile noastre arată contrariul. Cuplurile nefericite au toate aceeași poveste și se caracterizează prin aceeași dinamică fuzională conflictuală care, până la urmă, le împinge la resemnare sau la divorț. Cei care fac parte din astfel de cupluri se critică și încearcă să se dezvinovățească, se disprețuiesc și, în final, fug unul de celălalt. Cât despre cei care fac parte din cuplurile fericite, aceștia dezvoltă un stil relațional specific. Partenerii tuturor cuplurilor fericite sunt exigenți, se bazează pe principiul egalității și, datorită propriilor aspirații înalte, desfășoară proiecte pe termen scurt, mediu și lung și au diverse obiceiuri și ritualuri amoroase, conjugale și familiale.”
