Semiotica pasiunilor Algirdas J. Greimas, Jacques Fontanille

De la stările lucrurilor la stările sufletești A.J. Greimas și J. Fontanille extind analiza semiotică spre universul afectiv și pasional descris ca un univers de modalități din care se construiește sintaxa. Gelozia, de exemplu, este tratată aici ca un compus din afecțiune și rivalitate, iar rivalitatea, la rândul său, trebuie definită în raport de emulație, de invidie sau de neîncredere.     Analizând astfel pasiunile, se ajunge la un nivel "anterior", mai "elementar", la un univers precognitiv, tensiv, o lume dirijată prin simțuri, în care nu este încă posibilă cunoașterea, ci doar ideea de a fi sensibil la ceva. Obiectele pasiunilor (obstinația, disperarea, avariția, hoția, gelozia) sunt, în această lume, simple valențe, zone de atracție și de repulsie, iar stările sufletești niște configurații parcurse de un stil semiotic deosebit: stări de neliniște sau de deprimare, tensionate sau destinse, febrile sau calme... Astfel analizată, pasiunea este surprinsă la nivelul organizării sociale, dar și individuale, iar semiotica devine o componentă esențială care facilitează înțelegerea trăirilor omului ca ființă comunicativă, afectivă și socială.