Semne de carte

Citește și interviul acordat blogului Libris: http://blog.libris.ro/2017/05/09/cristian-muntenu/ Într-una din paginile anterioare dedicate liricii lui Cristian Muntean afirmăm că poetul folosește, în bună parte a creației sale, scriitura aforistică, seacă, mergând la esențe și cultivând o inocență primară a Cuvântului. Aceasta poate fi socotită și principala caracteristică a poeziilor ce alcătuiesc volumul de față, pe care îndrăznesc să-l consider cel mai bun al său de până acum, și un câștig cert pentru lirica noastră actuală. Scriitura de tip aforistic naște, îndeosebi, o Asceză a Cuvântului. La modul concret, ea se manifestă printr-o mare economie de limbaj, sugerând însă o pluralitate de sensuri. Iar textul este, firesc, condensat la maxim. Multe poezii, din volumele sale anterioare și mai ales din acest volum, au dimensiunile unor haiku-uri, devenind adevărate sinteze ale vocii lirice: „Arbori nemișcați. Imensa frunzăraie a simțurilor noastre. Orașe în mișcare.”.Ideea poetică se esențializează, se sublimează, provocând eflorescenta să se retragă în nucleul germinal, solicitând astfel lectorul la descifrarea simbolurilor. Căci Cristian Muntean scrie poezie pentru cititori negrăbiți. Un poem, „Cântec de leagăn Zbor de săgeți... Naștere în sus. Amintire”, poate fi un exemplu de eliminare, de către poet, a surplusului in-fertil de cuvinte din text, până când acesta capătă expresia ultimă. Fragment din cartea: Semne de carte - Cristian Muntean Am luat-o pe Alexandra la pas măsurând străzile și cuvintele care ne țineau împreună chiar dacă nu aveau nimic filozofal. Ne dădea târcoale viața mirându-se de bucurie. Părinți și copii.   Am față de moarte un sentiment de vinovăție pentru că mă simt dator să-i explic mereu prezenta. Sunt din ce în ce mai mulți cei care îmi cer socoteala. De fapt ei au uitat că nu există moarte fără înviere. Înger căzut.   Trupuri virgine răzvrătesc în amintiri amorțiri singuratice. Mătase.   Unui poet îi spui simplu pe nume pentru că el este aproapele după care tânjeai să-ți fie frate, soră, părinte... sau poate mult mai mult, să-ți îmbrățișeze