Sensul existentei umane

Explorator neobosit al lumii vii, creator al unor noi discipline și al unor concepte fundamentale în științele biologice, Edward O. Wilson își pune vastele cunoștințe în domeniu în slujba cercetării enigmei apariției și existenței omului. Încercărilor poetice sau metafizice de rezolvare a ei autorul le opune perspectiva unui om de știință al zilelor noastre, fără a disprețui câtuși de puțin aportul disciplinelor umaniste la relevarea dimensiunii unice a omului. Potrivit lui însă, rezolvarea misterului nu poate veni decât din cercetarea confluenței dintre biologie și preistorie, punând cap la cap rezultatele cercetărilor privitoare la comportamentul social avansat al ființei umane în comparație cu cel instinctiv al câtorva specii de animale, relația dintre instinct și învățare, dintre religie și tribalism sau fundamentele biologice ale conștiinței. „Ce-ar fi – se întreabă Wilson – dacă am înlocui genul științifico-fantastic, plăsmuirea unor fantezii de către o singură minte, cu noi lumi de o mult mai mare diversitate, bazate pe știința reală, creată de mai multe minți?“ E adevărat că știința și disciplinele umaniste se deosebesc fundamental prin ce spun și ce fac. Dar sunt complementare la origine și au apărut în urma acelorași procese creative din creierul uman. Dacă puterea euristică și analitică a științei va putea fi îmbinată cu creativitatea introspectivă a disciplinelor umaniste, existența umană va căpăta un sens mult mai rodnic și interesant. Traducere de Elena Dragușin-Richard