Sentient

    Dacian Jurj (22 decembrie 1991, Ocna-Mureș) este absolvent al Facultății de Inginerie Electrică din cadrul Universității Tehnice Cluj-Napoca, în prezent urmând studii mașterale tot în Inginerie Electrică. Este membru fondator al asociației Liga Studenților Universității Tehnice din Cluj-Napoca și cofondator al festivalului „Internațional Jazz Day România”. Pasiunea lui pentru psihologie și ezoterism transformă tranziția adolescentină în principala să sursă de inspirație pentru romanul „Sentient”, cu care acesta debutează în anul 2017.     "Norii se derulau cu rapiditate deasupra mea. Simțeam că pot să îi ating, să îi urmăresc. Îmi doream să văd o formă, căutăm din priviri combinația potrivită. Dar totul se mișcă mult prea repede. Un ușor sentiment de frustrare m-a cuprins, în mare parte pentru că nu înțelegeam ce se întâmplă acolo.     Nu știu cum va fi ziua de mâine. Nu știu dacă voi apuca ziua de mâine ca să văd cum va fi. Tot viitorul e ascuns. Ceea ce pot eu acum să văd clar e prezentul, trecutul e frânt în amintiri. Cert e doar prezentul, iar ceea ce știu sigur e că te am mereu în gând. Așadar, îți dedic sincer și în totalitate momentul de față, clipa aceasta, secundă, minutul, ora, ziua, săptămâna. Tot ceea ce știu, simt și gândesc acum e mai adevărat decât în orice alt moment." - Dacian Jurj     Fragment din volumul "Sentient" de Dacian Jurj:     ”- Dacă o să încep, la un moment dat, să mă gândesc cum ar fi să experimentez și cu o altă femeie? Doar ca să văd cum e? l-a întrebat Antoine pe cel mai bun prieten al său într-o seară în care ieșiseră doar ei doi, lăsându-le pe fețe să își petreacă și ele seara împreună.     - O iubești pe Claire, nu?     - Cu toată ființa mea! a răspuns Antoine, fără să stea pe gânduri.     - Atunci, dacă se întâmplă cumva ceea ce spui, vei fi cuprins de vină, de remușcări. Nu ai mai putea să trăiești cu tine însuți.     - Nu-mi spune că ai făcut asta!     Pe chipul lui Antoine se citea perfect surpriză.     - Nu doar o dată, a răspuns prietenul lui, coborând vocea. Au fost mai multe ocazii și nu am vrut să le ratez.     - Mi-am schimbat în totalitate gândirea despre tine, a spus Antoine cu o voce joasă și lăsându-se să cadă pe spătarul scaunului, privind undeva într-un punct fix.     - Haide că nu este chiar așa de nociv ceea ce am făcut! Noi suntem împreună de opt ani de zile și a fost și ea prima mea femeie.     - Eu nu vreau să ajung așa! a replicat tăios Antoine.     - Nimeni nu vrea, Antoine, nimeni. Dar lucrurile se întâmplă, sexul va deveni tot mai rar, monotonia va apărea și ispitele vor fi tot mai mari.     Prietenul lui părea să spună adevărul.     - Aceasta este lumea în care trăim, iar noi trebuie să ne adaptăm! a continuat el, luând o poziție tipică unui orator.     - Nu cred că aș putea vreodată să o înșel pe Claire! a spus Antoine mai mult pentru el.     - La fel spuneam și eu cu câțiva ani în urmă... Prietenul lui a căzut gânditor în visare. Dar uită-te în jurul tău. Uită-te la femeile care sunt acum în barul acesta. Ce părere ai de țipă aceea cu coafură impecabilă și cu rochia scurtă și semitransparentă?     - E interesantă...     - E o femeie care știe ce vrea și știe că poate să obțină de la un bărbat aproape orice... Dacă ar veni acum la tine și ți-ar propune o aventură ce ai face? Ai refuză-o?     Antoine a ales să nu răspundă, dând din umeri și continuând să privească picioarele lungi, tocurile înalte și fundul apetisant al acelei femei.”