Serile in catunul de linga Dikanka

Cît despre un alt oaspete... Apoi acela avea atîta boierie într‑insul că parcă se cerea să‑l faci pe loc asesor ori jude hotarnic. Scotea un deget ia așa, în față, și cu ochii pe dînsul pornea a spune că din carte niște istorii iscusite și înzorzonate de mai mare dragul! Stăteai cîteodată și îl tot ascultai, pînă intrai la idei. Nu pricepeai o iotă, măcar să crapi! Unde să fi deprins el asemenea cuvintele? Foma Grigorievici i‑a scornit într‑un rînd o istorioară grozavă: cică un școlar, isprăvindu‑și învățătura la un dascăl, s‑a întors acasă la taică‑sau toba de latină, uitînd pînă și limba noastră creștină. Nu scotea o vorbă pînă nu‑i potrivea un „us” în coadă. Lopeții îi spunea lopatus, muierii – muierus. Și se nimerește el odată să iasă la cîmp cu taica‑sau. Latinistul nostru vede o greblă și‑l întreabă pe taica‑sau: „Cum îi spuneți voi la scula asta, tataie?”. Și pînă să ia bine seama, calcă pe dinții greblei, care saltă o dată în sus și‑l lovește cu coada drept în mijlocul frunții. „Grebla blestemată! zbieră școlarul, fără să mai aștepte răspunsul tatălui. Că tare mai izbește, izbi‑l‑ar naiba din pod să‑l izbească pe ta‑su!” Uite‑așa! Și‑a adus aminte cum îi spune, puișorul! Traducere din limba rusă de Alexandru Cosmescu și Igor Crețu Carte recomandată de Vasile Ernu în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți".