Set Mehmed+Ultima tinerete a Mariei Suru+Ciuma boilor

Mă i mulți critici literari au observat similitudini între două personaje simetrice: Maria Suru și Mama Tânărului Domn din Caravana. Petru Poanta vorbește de Măria Suru ca despre “o creație viguroasă (...) ipostază a feminismuui maladiv, pentru care existența se transformă întrun set de norme implacabile, iar modul de a le actualiza, în fanatism.” E corect. Și într-un caz și în celălalt, pivotul în jurul căruia se dezvoltă maladia celor două personaje este sentimentul de proprietate asupra fiului mult iubit. Și doctorul Suru și Tânărul Domn țâșnesc de sub ocrotirea tiranică a mamelor lor croindu-și propriul destin. Deosebirea esențială este chiar în modul desprinderii, în atitudinea față de sistem și în relația lor cu sistemul. Tânărul Domn din Caravana înfruntă și evadează. În Ultima tinerețe..., sistemul însuși - aflat pe o altă treaptă a evoluției sale - este într-un profund proces de pervertire și acceptă o eliberare perversă a personajului.