Sfantul Amfilohie de la Poceav. Viata si minunile

Ediția a treia Întreaga viață a Sfântului Amfilohie a fost o jertfire de sine adusă lui Dumnezeu și aproapelui în numele dragostei, fiindcă dragostea este principalul rod al vieții creștinului și scopul vieții monahale. Dragostea este nemuritoare, ea îl urmează pe om dincolo de mormânt, în viața cea veșnică, și este o legătură intimă dintre sufletele celor vii și celor adormiți. Prin credință, dragoste și milostenia pe care a acordat-o celor aflați în necazuri, el a fost un exemplu viu de viețuire, câștigând dragoste și lăsând o amintire de neuitat în inimile oamenilor, pentru care era și este un grabnic tămăduitor, milostiv ajutor și grabnic mijlocitor. Și după moarte el se arată vindecător, mângâindu-i și cercetându-i pe cei aflați în primejdii; oamenii îi simt și acum dragostea. O, preafericite părinte al nos­tru Amfilohie, îngere pământesc și omule ceresc! Cu credință și cu dragoste cădem la tine și ne rugăm ție cu osârdie: arată-ne nouă, smeriților și păcătoșilor, sfan­­­ta ta ocrotire, căci, iată, pen­tru păcatele noastre nu avem în­draz­nire să rugăm pe Domnul și Stăpânul nostru pentru cele de care avem nevoie, ci pe tine te în­­fațișam Lui ca rugător binepri­mit și cerem de la tine cu caldu­ra: mijlocește pentru noi ca să pri­mim de la bunătatea Lui da­ruri de bună treabă pentru sufle­te­le și trupurile noastre: credin­ta dreaptă, către toți dragoste ne­fa­tarnică, în pătimiri – răbdare, celor ținuți de grele boli – tama­du­ire, celor ce cad sub povara necazurilor și a nevoilor anevoie de pur­tat și se deznădăjduiesc de această viață – grabnică usu­ra­re și izbăvire.