Sfantul cu Gura de Aur

    O carte pentru copii despre Sfântul Ioan Gură de Aur, inițiată de membrii re­dacției revistei „Chemarea Cre­dinței”, Departamentul de carte pentru copii și tineret din cadrul Editurilor Patriarhiei Române. Proiectul editorial, dedicat copiilor, părinților și cadrelor didactice, cu­prinde viața Sfântului Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constan­tinopolului, completată cu ale sale cuvinte de aur, precum și cu diver­se curiozități de tip enciclopedic din perioada în care a trăit sfântul. Autoarea textului, Narcisa-Mihaela Cadă, a ținut cont în realizarea povestirilor de caracteristicile de vârstă ale copiilor școlari, punând accentul pe portretul moral și pe rolul pe care l-a avut Sfântul Ioan în viața Bisericii, dând dinamism povestirilor prin dialog. Pe parcursul lecturii, cititorii vor întâlni și ilustrațiile realizate de Ani-Eliza Busuioc, care au înfrumusețat și au dat culoare textului.      Fragment din povestirea „BOGĂȚIA FĂRĂ MILOSTENIE NU POATE SĂDI ÎN SUFLET NICIO VIRTUTE”:       „- Dar oare nu sunt și bogați care fac milostenie cu cei săraci? Ioan nu era bogat înainte să împartă averile sale și să se ducă în pustie? Aceasta nu e o dovadă de virtute? întrebă Ioana.     - Nimeni nu a știut atunci nici ce a făcut Sfântul, nici unde s-a dus. Pe ascuns a renunțat la averi și a pornit în căutarea sfințeniei. Sunt puțini bogați care fac milostenie din adevărata milă, iar nu pentru a fi lăudați pentru faptele lor. Spune Hristos că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăția lui Dumnezeu! (Luca 18, 24 - 25) Un bogat milostiv cu adevărat nu face cunoscute faptele bune, nu le anunța tuturor! Atunci când bogatul dă dovadă și de bogăție sufletească este de admirat. Ioan îi admiră pe bogății care îi ajutau pe cei săraci fără să caute lauda, spuse mama.     - împăratul, fiind bogat, a reușit să atragă admirația noului Arhiepiscop?     - Ioan, când a intrat pe porțile cetății Constantinopol, a rămas impresionat de ceea ce a văzut, doar că impresia sa puternică a fost una negativă. El, care a trăit în peșteră șase ani și a dus apoi o viață cumpătată în Antiohia, a fost tulburat de strălucirea capitalei Imperiului Roman de Răsărit. Aleile străluceau de aur, soldații erau îmbrăcați în aur, trăsura era împodobită cu pietre scumpe, iar îmbrăcămintea împăratului și a împărătesei eclipsa tot acest decor. Nobilii, de asemenea, erau îmbrăcați cu veșminte din fir de aur. Ioan spunea: Cei bogați ar vrea ca totul să fie din aur masiv: pământul, zidurile, până și cerul și aerul!     - Ioan i-a îndemnat mereu pe credincioși să nu judece pe nimeni. De aceea, eu cred că, deși a văzut toate acestea, nu L-a judecat pe împărat, ci a dorit să-i cunoască sufletul! a zis Maria.”