Sfantul Pavel

Lucrarea misionară a Sf. Apostol Pavel a avut o înrâurire profundă asupra omenirii timp de mai bine de optsprezece secole, iar scrierile și gândirea sa au fost supuse unor cercetări atente de către generații întregi de exegeți biblici. Chiar și astfel, nimeni nu poate cuprinde în totalitate complexitatea chestiunilor implicate de interpretarea textelor pauline. Prezentul volum urmărește să înlesnească oricărui cititor o mai bună înțelegere a Sf. Pavel, atât ca om cât și ca scriitor, în contextul timpului său.   Cel ce se apleacă asupra vieții și lucrării Sf. Pavel, poate crede la început că se află într-o postură extrem de convenabilă. Sf. Pavel ne-a lăsat moștenire un număr de scrieri de o autenticitate incontestabilă: cele două Epistole către Tesaloniceni; cele două Epistole către Corinteni; Epistola către Galăteni; Epistola către Romani; Epistolele către Filipeni, Coloseni și Filimon etc. Forma în care aceste epistole au ajuns la noi este de bună seamă de o autenticitate remarcabilă.   Și cu toate acestea, în momentul când începem să le analizăm, descoperim obstacole destul de greu de surmontat. În cazul în care abordăm aceste epistole în idiomul grec original și le citim prin lentila altor texte grecești din aceeași perioadă, constatăm că nu există un singur paragraf măcar care să nu ne frapeze cu câte ceva care este aproape de neînțeles. Mai mult decât atât, Epistolele pauline nu au fost scrise într-o "tonalitate" tihnită, meditativă. Ele nu au nimic în comun cu o Summă Theologică.   Cuvintele și conceptele pe care Pavel le-a întrebuințat de-a lungul misiunii sale au devenit ulterior obiectul controverselor dogmatice ale generațiilor următoare. Cu precădere, semnificația pe care o parte din scrierile sale au avut-o pentru Martin Luther (în special, Epistola către Romani), ne determină să interpretăm o parte din lucrarea sa în lumina problematicilor ulterioare, mai aproape de modul nostru de înțelegere. Acesta nu este un fenomen unic. Unul dintre semnele unei remarcabile gândiri și literaturi religioase este acela că amândouă sunt susceptibile de a avea atât de multe înțelesuri, uneori străine chiar de proprii lor autori. Generații întregi au citit Psalmii descoperind în ei o adevărată chintesență de evlavie, fără a fi preocupați de semnificația și de contextele în care, de-a lungul secolelor, aceste poeme au fost scrise. Citite la cinci secole de la moartea sa, lucrările lui Platon au căpătat o semnificație religioasă diferită în mare măsură de cea cu care fuseseră investite inițial. La fel stau lucrurile și cu Pavel.   În prezența lucrare, nu ne vom ocupa de aceste interpretări ulterioare; vom încerca să lăsăm deoparte cele întâmplate după execuția sa la Roma și vom căuta în schimb, pe cât ne este posibil, să-l privim pe Pavel în lumina primului secol d. Hr., trăind, pribegind și propovăduind în condițiile specifice timpului său. Pentru motivele deja menționate, lucrarea reconstituirii nu poate fi completă; oferă însă un tablou care ar trebui să corespundă în linii mari destul de bine cu realitatea acelor timpuri.