Sfârșit de aventură poate fi citit în două sensuri. În primul, titlul descrie relația cu volumul Ce am învățat de la Graham Greene, pe care această nouă carte îl continuă de pe o poziție autonomă și îl încheie.
Al doilea sens este însă mai important. Cartea lui Andrei Gorzo este o carte de aventuri într-o epocă în care, istoric și intelectual, aventura pare să fi dispărut sau să fi fost discreditată de literatura pliantelor turistice. Gorzo merge pe urmele lui Greene în Panama, Vietnam, Thailanda, știind prea bine că, oricât de devotat, rămâne un aventurier de ocazie. Autenticitatea călătoriilor lui Greene, adevăratul aventurier, s-a risipit în aerul timpului. Mai rămâne însă ceva posibil după sfârșitul aventurii? Și ce anume? În spațiul formalităților asociate cu genul, mai importante decât călătoriile propriu-zise sunt pregătirile și rememorarea, dimensiunea lor imaginară. Aici își dă Gorzo măsura ca scriitor: în felul în care ordonează emoțional și vizual, cu instinct de romancier, întâmplările unor călătorii care se apropie nu o dată de fiasco, dar capătă forma unor hărți pline de comori și de corespondențe. Intensitatea cu care desenează aceste hărți ne atrage în aventură, chiar dacă am citit deja pe copertă cuvântul „sfârșit”.
Sfârșit de aventură
