Sfarsitul calatoriei

    Cu aproape un sfert de veac în urmă, lui Barney Davidson și  familiei sale din Anglia li se oferă șansa unei vieți mai bune în America. Bucuria plecării este însă de scurtă durată pentru Barney care află o veste îngrozitoare și hotărăște ca situația să nu trebuie să-i împiedice pe cei dragi să ajungă acolo unde le va fi mult mai bine. Devine alt om, făcând tot posibilul spre a-și atrage ura familiei și pentru a o înstrăina cât mai mult de persoana sa.     Este părăsit de soție și cei trei copii care pleacă în America. În așteptarea sfârșitului își găsește alinare în relația cu o prietenă, Lucy Baker, care știe prin ce trece și este alături de el până în ultima clipă. Dar, după mulți ani, secretul lui Barney continuă să-i împovăreze sufletul. Ea nu poate accepta că, în ciuda imensului sacrificiu făcut de Barney, familia acestuia să-i poarte o atât de nedreaptă amintire. Brusc, Lucy rupe tăcerea trimițând o scrisoare în America fostei soții a lui Barney. Un demers ce declanșează o adevărată furtună, dezvăluind adevărata  tragedie din spatele aparențelor.     Un roman tulburător despre iubire, sensibilitate și sacrificiu fără limite.      Fragment din roman:       „Edward Trent începuse să regrete multe lucruri, pe măsură ce anii trecuseră și el îmbătrânise și devenise mai singuratic. Toată viața alergase după femei pentru plăcere și nimic mai mult. Nu îl încercase niciodată dorința de a se așeza la casa lui și de a întemeia o familie, nu iubise niciodată cu adevărat o femeie — până când îi ieșise în cale Lucy.     Fusese singura femeie care îl subjugase, singura care îi cucerise inima ticăloasă și prin aroganță și dușmănie o pierduse în mod prostesc. Apoi, când crezuse că găsise o modalitate de a o face să se răzgândească și să o ia din nou de la capăt, procedase cu totul greșit și reușise să o întoarcă împotriva lui pentru totdeauna. În toți acești ani îl bântuise, îi apăruse mereu în vise și tot părea a-i face semne.     Trebuia să o găsească! Chiar dacă i s-ar fi părut respingătoare din cauza vârstei pe care o avea. Era oare trasă la față și gârbovița? Sau încă mai era aceeași Lucy pe care o purtase în gând în toți acești ani? În clipele acelea chiar o putea vedea, râzând fără să-i pese de nimic, alergând în picioarele goale și la fel de liberă ca o sălbăticiune... „Prinde-mă dacă poți!" — aceasta era Lucy de care își amintea el. Ca un fluture purtat de o adiere de vânt, cu niște culori și de o frumusețe uimitoare. Spre eternul său regret, o prinsese, o ținuse în palma-i brutală, apoi îi dăduse drumul să zboare.      Se oprise oare timpul în loc și pentru ea, așa cum se întâmplase cu el? Îl mai ură încă pentru ceea ce făcuse? Mai era încă în viață și, dacă da, cum se va simți când el se va întoarce? Nu ar fi fost posibil ca anii să o fi înmuiat și ca ea să fi regretat că se Iuase după el în noaptea aceea?"