Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar

Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar unde spre sfarsit Sfredelin propune o inchinare Despre viata unui om angajat religios se vorbeste de obicei din perspectiva inalta, din perspectiva reperelor lui morale si spirituale. C.S. Lewis, distins universitar englez, e un crestin dotat cu realism si umor; el alege cealalta perspectiva: cum se vede viata unui om din unghiul diavolului care il are in grija, care trebuie sa il achizitioneze drept hrana pentru infern? Cartea joaca pe competenta psihologica a diavolilor, pe priceperea de a folosi maruntele noastre slabiciuni de fiecare zi, suficiente pentru a ne face deseori surzi la glasul Celuilalt. Cu toate astea, la capatul cartii si al unei vieti duse cu onestitate si cu atentie spirituala, eroul anonim il intalneste, discret si simplu, pe Celalalt. Mai mult decat oricare alt ganditor al secolului XX, Lewis si-a ajutat cititorii sa gaseasca un raspuns la intrebarile lor filozofice. - Los Angeles Times Traducere din limba engleza de Sorana Corneanu.   Fragment din cartea "Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar" de C. S. Lewis: "Dragul meu Amarel, Ma dezamageste intru catva sa primesc de la tine, in locul raportului amanuntit pe care il asteptam, o asemenea rapsodie diluata cum e cea din ultima ta scrisoare. Spui ca "iti salta inima de bucurie" vazand cum oamenii Europei s-au apucat de inca un razboi. Vad foarte bine ce ti s-a intamplat. Nu-ti salta nici o inima; asta se numeste betie. Citind printre randuri relatarea mult prea entuziasta in care povestesti noaptea nedormita a pacientului tau, imi e foarte usor sa reconstruiesc indeaproape starea de spirit in care ai scris-o. Ti s-a intamplat, pentru prima data in cariera, sa gusti din licoarea care ne rasplateste eforturile - angoasa si perplexitatea care pun stapanire pe un suflet uman - si ti s-a urcat la cap. Dar nu te acuz. Nici nu ma astept la minte coapta intr-un bostan verde. Pacientul a reactionat, nu-i asa, la tusele terifiante in care i-ai prezentat viitorul? I-ai picurat, fireste, si cateva suspine nostalgice pentru trecutul fericit? Te pomenesti ca l-o fi luat si cu nervi la stomac, zic bine, nu? Maestrul violonist e multumit, bag seama. Foarte frumos, nici n-are cum sa nu fie. Dar nu uita, Amarel, datoria mai presus de placeri. Daca acum scapi haturile din maini trimitandu-ti bezele in oglinda si pierzi definitiv prada, vei ramane pe vecie cu buza arsa dupa o picatura macar din licoarea pe care acum o sorbi intaia oara. Daca insa te aduni si te intaresti aici si acum, izbutind sa pui mana pe sufletul lui, atunci va fi al tau pentru totdeauna - o cupa proaspata, plina ochi de disperare si de uluita groaza in care iti poti muia buzele ori de cate ori doresti. Nu te lasa, asadar, purtat de vreo satisfactie trecatoare uitandu-ti de adevarata ta misiune: aceea de a-i sapa credinta la radacina si de a impiedica formarea definitiva a virtutilor. Scrie-mi negresit o scrisoare amanuntita despre reactiile pacientului in fata razboiului, ca sa ne hotaram daca e mai profitabil sa facem din el un mare patriot sau poate un pacifist militant. Posibilitatile sunt diverse. Pana atunci insa trebuie sa te avertizez sa nu speri prea multe de la un razboi. Fireste ca un razboi e un spectacol placut. Frica si suferinta bruta a oamenilor sunt o binemeritata si invigoranta recompensa pentru nenumaratii nostri truditori. Dar la ce bun daca nu ne folosim de el ca sa trimitem Tatalui Nostru din Adanc inca mai multe suflete?"