Incontestabil, lumea progresează, dar o face încet. Prin urmare, este firesc ca pământul să se trezească oarecum reînnoit în fiecare zi. Totuși, este necesar să ne dăm seama că, dincolo de diversitatea situațiilor și aspectelor vieții, ceea ce vedem astăzi este, în esență, ceea ce au văzut și generațiile anterioare, însă cu ușoare modificări. Soarele despre care se spune că a fost oprit de Iosua în lupta împotriva împăratului Ierusalimului este același Soare care luminează astăzi drumul beduinilor prin deșert. Luna care a mângâiat creștetul lui Socrate nu a suferit nicio schimbare. Marea privită de Tiberiu de pe înălțimile insulei Capri oferă și astăzi același spectacol de frumusețe și măreție. Marile orașe ale prezentului sunt urmașele marilor cetăți pe care timpul le-a îngropat sub straturi de cenușă. Intrigile politice care declanșează războaie în zilele noastre sunt asemănătoare celor care au dus la conflicte în vremea faraonilor, chiar dacă apar la intervale diferite. Autorii cu inspirație regretabilă, care au otrăvit mințile oamenilor cu mii de ani în urmă, au fost înlocuiți în epoca noastră de scriitori incoerenți, care folosesc cuvinte nobile și aparent corecte, dar care, în realitate, încurajează rătăcirile gândirii și confuzia morală. Nu se poate nega faptul că progresul este o lege a existenței. Cu toate acestea, numai prin cunoașterea de sine îl putem face statornic și îl putem transforma într-un fundament solid al experienței noastre. Din acest motiv, cea mai măreață veste pentru noi, mai presus de orice, este și va rămâne întotdeauna posibilitatea de a ne conduce și îmbunătăți viața printr-o continuă transformare lăuntrică spre bine.
