Sfinxul. Pierre Bourdieu si literatura

În sine, teza-carte a Laurei Albulescu este nouă și importanță, în primul rând, pentru că pune tocmai marea problemă a continuării, mai exact a utilizării lui Bourdieu, în condițiile în care Bourdieu însuși a ținut să controleze și să limiteze accesul și instrumentalizarea, de-re-contextualizarea propriilor concepte și analize. Cum se poate lucra cu Bourdieu altfel decât devenindu-i, tragic, un simplu glosator? Altfel spus, cum se poate desface această contradicție germinativă, cum se poate relaxa, modula aparența relație de putere, cenzură pe care înseși principiile auto-poietice ale operei bourdieusiene o impune?Aici, în tensiunea nucleică dintre (auto-)închidere și (post-)deschidere se plasează și lucrează Laura Albulescu, elaborarea riguroasă a acestui spațiu de manevră și a protocoalelor de abordare constituind tocmai „obiectul” ei de studiu, de fapt creația, noutatea propriu-zisă a acestei cărți.