Shiloh

      Marty Preston își dorește foarte mult un cățeluș, iar atunci când în calea lui apare un pui de beagle cu greu își mai poate imagina viața fără el. Și, chiar dacă micuțul are un stăpân, Judd Travers nu e cel mai blând dintre oameni, iar Marty se vede cu atât mai îndreptățit să ia animalul la el acasă.      În strădania lui de a-i oferi un adăpost ferit de pericole, Marty se trezește prins într-o avalanșă de evenimente dintre cele mai nefericite. Dar, cum în joc e soarta celui mai bun prieten, nu renunță niciodată la speranță.     Fragment din roman:        „Pe drumul ce urcă dealul sunt scaieți și spini și de obicei nu mă-ncumet să merg desculț, dar de data asta nici n-aș simți dacă mi-ar intra ceva în picioare. Știu că Judd Travers și haita lui n-au să vină încoace, fiindcă dealul ăsta-i al lu' tată. Ajung în dreptul unui pom de stafide din dreptul pinilor, după care mă las jos și-l iau în brațe pe Shiloh.     Prima oară când îl am numai pentru mine, prima oară când pot să-l iau în brațe fără să se uite nimeni, doar strâng cu putere trupul subțirel, să-l mângâi pe cap, să-l trag de urechi.     - Shiloh, îi spun, de parcă el ar ști c-așa-l cheamă, Judd Travers n-o să te mai lovească niciodată.     Felul în care ochii lui mă fixează, felul în care se-ntinde și mă linge pe față păr modul lui de a pecetlui făgăduiala. I-am făcut lui Judd Travers o promisiune pe care nu aveam de gând să o țin, Doamne ferește. Dar acum i-am făcut o promisiune lui Shiloh pe care am de gând s-o respect, trăsni-m-ar Ceru' dacă nu.     Îl las în cele din urmă din brațe și merg la izvor să iau o gură de apă. Shiloh mă urmează, mergând alături de mine. Îmi fac palmele căuș și beau, iar Shiloh lipaie și el. Și-acum? mă-ntreb. Trebuie să-nfrunt problema direct în față.     Trebuie să-l țin pe Shiloh ascuns. Măcar atât știu și eu. Dar n-am de gând să-l țin în lanț. Singura chestie la care mă pot gândi ar fi să-i fac un țarc. Nu-mi place ideea, dar o să stau cu el cât de mult pot.     Îl duc înapoi la pomul de stafide și Shiloh se-așază.      - Shiloh, îi zic, mângâindu-l pe cap. Șezi!     Da din coadă. Încep să mă-ndepărtez, aruncând câte o privire îndărăt. Shiloh se ridică.”