Varianta de cercetare pentru care optează autoarea umple un gol de informație și de sinteză resimțit acut atunci când constați că, în cultura română, simbolismul francez beneficiază, de decenii bune, de o prezentare monografică și de cercetări esențiale, în timp ce despre simbolismul rus, la fel de interesant că mișcarea artistică omonimă din Franța, poți obține informații disparate din cărți, prefețe sau articole de revista consacrate epocii, în general, ori unuia sau altuia dintre reprezentanții curentului respectiv. [...] Afirmat în ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea și în primele două decade ale secolului XX, prin ceea ce s-a numit "primul val" și "al doilea val" de simboliști, acest fenomen a marcat sincronizarea decisivă a culturii ruse cu cultura occidentală. [...] Aceasta ar fi imaginea cu care rămâne cititorul parcurgând cartea Aurei Hapenciuc, bine articulată și atent nuanțată în aspectele ei esențiale, pe baza consultării unei bibliografii variate și de primă mână. O bibliografie ce susține adecvat și întregește efortul interpretativ, de o calitate critică bună, cu informații de referință, inteligent, atent și riguros mânuite, ce contribuie decisiv la conturarea caracterului ei monografic. Din Cuprins: - Simbolul și discursul poetic simbolist - Simbolismul rus. Coordonate istorice și estetice - Simbolismul rus în context european - Vocația teoretică a simboliștilor ruși - Creația simboliștilor ruși - Simbolismul rus și cultura Fragment din cartea "Simbolismul rus" de Aură Hapenciuc "Între analogiile dintre elementele universului intră și corespondențele la nivel muzical. O teorie a corespondențelor senzoriale s-a dezvoltat în simbolism și ea s-a acordat cu arta care tocmai se construia. Este arta care ilustrează principiul sincretic, acela al corespondenței dintre diferite arte, reprezentată strălucit de dramele lirice ale lui Richard Wagner: „Din suprapunerea, din echivalarea senzațiilor se constituie în teoria simbolistă așa-numitele corespondențe orizontale, situate în același plan, stabilindu-se între fenomenele perceptibile ale lumii. Ele coexistă cu corespondențele verticale, legături existente între lumea aparențelor (accesibilă simțurilor) și transcendenți". Din acest punct de vedere, sinestezia dobândește, pe drept cuvânt, valoarea unei cai de cunoaștere, de acces către esențe, către unitatea misterioasă a lumii. Poezia simbolistă a introdus un nou cod poetic, bazat pe câteva principii fundamentale. Aceste principii vizează zona simbolicului și metaforicului și provoacă schimbări substanțiale în discursul poetic. înțelegând metafora și simbolul nu numai ca modalități de expresie, ci și ca instrumente ale ontologicului, cunoașterii, creației umane în general, simbolismul operează mo-dificări în configurația lor internă, mărind distanța dintre semnificant și semnificat. Simbolului tradițional, univoc îi ia locul simbolul ambiguu, polivalent, iar discursul poetic nu mai păstrează decât „echivalentul unui fluid spiritual" - cum spune Charles Baudelaire. Deși expresia de mai sus pare a sugera că libertatea de structurare a discursului se bazează pe dicteul automat, Charles Baudelaire subliniază că poetul simbolist trebuie să fie un constructor, „un spirit exact" pentru a face din poezie o „magie verbală"."
