In acest eseu teologic de mare densitate, Hans Urs von Balthasar investigheaza temelia paradoxala a crestinismului: o traditie care se adreseaza intregii umanitati, dar care isi afla centrul in simplitatea credintei - nu ca naivitate intelectuala, ci ca o forma de transparenta ontologica in fata adevarului revelat.
Balthasar dezvolta o reflectie critica asupra deformarilor spirituale care reduc crestinismul la ideologie, moralism sau estetism golit de viata teologica. In opozitie cu aceste tendinte, autorul propune o redescoperire a "simplitatii" evanghelice ca acces privilegiat la misterul Trinitatii, o simplitate care nu simplifica realitatea, ci o adanceste in lumina iubirii divine. Volumul se constituie astfel intr-un apel la o reevaluare a raportului dintre ratiune si credinta, dintre teologie si viata spirituala, in contextul modernitatii tarzii.
Scris intr-un stil sobru si provocator, textul se adreseaza cititorului pregatit pentru o confruntare cu exigentele proprii gandirii balthasariene.
