Singur printre marlani

    Lumea marlanilor e stăpânită de brutalitate și de o violență dusă-n derizoriu. Rațiunea o ia razna, rămâne lipsită de busolă, afectele își pierd măsura – ori se atrofiază, ori devin turbate. Efectul este un râs sardonic și necruțător.     Finlandeză Haăricleea ajunge în România, unde se simte că în Parnas când inhalează noxe. Datorită talentului de a împărți lovituri de lopată, primește un post de dresoare de băieți nărăvași. Sunt făcute experimente cu arsenic, care demonstrează că diferența dintre om și animal e „de ordin minimal”. Unii părinți se transformă în moroi.     „Cu totul osebit în felul său, om al timpului postmodern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de pastișe cam exagerate, ironic mai peste marginile iertate, până acum așa de puțin format încât ne vine greu să-l cităm îndată ce-l citim, dar în fine, poet, poet în toată puterea cuvântului, este d. Florin Bican.” - Titu Maiorescu     Fragment din volum:       “DOI SUMONSTRI PE-O SALTEA      Doi sumonstri pe-o saltea   Joacă leapsă-n barca mea.   Barca s-a umplut de tot    Și nu știu, nu știu să-not.      Să evit un nou eșec,   Benevol am să mă-nec:   Mă voi duce lin la fund   Și-acolo am să m-ascund.      Am un dor și am un crez -   Voi să mă dezintegrez,   Să-mi fac loc în prenatură   Revenind la forma pură.      Grațios pășind pe poante   Voi umbla printre cuante -   Voi să fiu un neutrino   Într-un veșnic du-te vino..."