Unul dintre scopurile esențiale ale acestei cărți este cel de a-l familiariza pe cititor cu formele „singurătății” și mai ales cu cauzele care le generează. Învățând să facă distincție între singurătatea impusă și cea de bunăvoie, între singurătatea fizică, legată de situația exterioară obiectivă, și singurătatea sufletească, atunci când omul se simte singur independent de prezență sau absența celor apropiați, cunoscând factorii care influențează modul în care este percepută și trăită singurătatea, cititorul își va putea schimba atitudinea față de propria singurătate și de oamenii singuri pe care îi întâlnește în calea vieții sale. Atitudinea omului față de propria singurătate e un criteriu clar de maturitate psihologică. Cu cât este mai mătură personalitatea, cu atât este mai profundă și mai bine conștientizată atitudinea față de viață, cu atât sunt mai puține întrebările de genul: „De ce mi se întâmplă tocmai mie?” sau: „De ce tocmai eu?”. Acceptarea vieții în toată deplinătatea ei îi oferă omului un etalon și o perspectivă prin care toate componentele vieții își au locul și rostul lor. Inclusiv singurătatea. Evitând o abordare de tip algoritmic, oferim anumite recomandări care-l vor ajuta pe cititor să interpreteze obiectiv problemele singurătății, să identifice repere pentru propriile căutări și să exploreze potențialul benefic și creator al singurătății.
