Cititorii au în mână lucrarea sistematică a unui comparatist autentic, elegant, care, după ce și-a însușit harnic și disciplinat întreaga exegeză majoră a temelor pe care ni le propune, a ajuns la concluzia că obligația lui este să gândească altfel, mai ales dacă ținem cont de faptul că firul conducător al volumului îl constituie erosul convertit în ficțiunile imaginarului erotic - adică o temă despre care s-au scris biblioteci întregi. Este iubirea, în definiția clasică a domeniului, un fenomen de magnetism interuman, de abolire a două singurătăți care se caută? Pentru Constantin Dram este invers. Câtă iubire, atâta singurătate. Abia iubind, descoperă eroii mitologiei și ai literaturii cât de vast și de ofertant e covorul solitudinii care li s-a întins în față. Pășind pe eI, eroul învață Iecția experimentală a detașării de sine, iubirea să devine pathos (care e o subtemă a morții), și-n cele din urmă totul curge firesc înspre creuzetul individualismului complex, dilematic, din care se naște romanul modern. Cartea e un festin intelectual rafinat, având structura unor demonstrații diacronice subtile, construite din surprize și paradoxuri. Însă, pentru autorul ei, e și o tentativă de autodefinire... - Ștefan Borbely
