Sistemul autoritatilor publice din Romania

    În operele filosofilor antici, una din principalele preocupările era legată de modul în care omul se raportează la cetate, care este legătura dintre ei și care este rolul acesteia. „Pentru cetățeanul obișnuit, echiva¬lentul modern al cetății este țara, dar pentru teoretician acest echivalent este reprezentat de unitatea dintre stat și societate, care devine societate pur și simplu, dar și civilizație sau cultură...într-o anumită privință, statul este superior societății; el se întemeiază pe dorințele și nevoile egale pentru toți cetățenii...” Prima formă politică o reprezintă polis-ul, cetatea. Cetatea reprezintă condiția pentru a stabili o bază nouă, o viață politică în care indivizii guvernează ei înșiși. Această nouă bază a căpătat diverse forme, deoarece există mai multe modalități de a guverna. Cu alte cuvinte, cetatea creează posibilitatea unei guvernări potrivit unui anumit regim.     În viziunea antică, realizarea dreptății, care este binele suprem, însemna ca înțelepții să conducă, să fie regi în cetate. Deși dificil de realizat, ideea poate fi pusă în aplicare într-un singur mod: atunci când adevărații filosofi vor guverna. O cetate a dreptății se poate crea doar cu persoane educate care știu adevărul și trăiesc în spiritul adevărului, fără să fie afectați de aspectul sordid al politicii cotidiene, dezinteresate de putere sau ar lua puterea doar din necesitate. Această viziune este o proiectare a idealului de guvernant. Cum ar trebui să conducă un lider cetatea? Trecând în revista teoriile propuse de-a lungul timpului, vom observa că ideea de conducător diferă de la o epocă la alta. Teoriile agorei grecești nu devin desuete niciodată. Azi se propun coduri etice ale elitei politice, respectate mai mult sau mai puțin, deoarece societatea este într-o permanentă schimbare, uitând de încercările care au dat naștere ideii de cetate. Conceptul de societate a fost explicat în sociologie și în filosofia socială, ca reprezentând ansamblul de persoane care au în comun aceeași cultură și un teritoriu comun. Aceasta nu servește doar pentru conservarea biologică a individului, ci și promovării și realizării nevoilor sale culturale.      Fragment din volum:       “Ideile legate de stat, drept, justiție, echitate, dreptate sunt readuse atenției pentru că progresul presupune, în esență, o bază solidă pe care trebuie să construiești. Această bază este constituită de aceste valori. Încă din antichitate se pun întrebări legate de funcționarea statului, de implicarea individului în viața cetății și de modalitatea în care statul poate să aplice dreptul, iar acesta devine just, echitabil.     Într-un discurs susținut la Academia din Dijon, despre originea inegalității dintre oameni, Jean Jacques Rousseau vorbește despre mai multe forme de guvernare și care ar fi mai potrivită pentru o conducere legitimă a societății. „Mai cu seamă aș fi evitat, ca fiind în mod necesar prost guvernată, o republică în care poporul, închipuindu-și că se poate lipsi de magistrați sau nelăsându-le decât o precară autoritate, și-ar și rezervat în mod imprudent administrarea treburilor civile și elaborarea propriilor sale legi; acestea trebuie să fi fost alcătuirea primitivă a celor dintâi guvernări, imediat după ieșirea acestora din starea naturală; și tot acesta a fost unul dintre viciile care au dus la pieire republica ateniană."     S-a afirmat că statul trebuie să fie o comunitate constituită pe principiul dreptății, așa cum era el abordat ca virtute în sensul în care fiecare individ dobândește ceea ce este al său.     Dintr-o abordare complexă, filosofică, dar și politică, se surprinde faptul că trăsătura esențială a conceptului de justiție - a da fiecăruia ceea ce i se cuvine - este încărcată de multe sensuri conturate în mentalul uman, precum că cele care exprimă un echilibru universal, reflectat în legile umane, conformitatea cu ordinea și echilibru, arătă un instrument care garantează existența societății, solicitând separarea conceptelor de justiție în cetate, justiție în om, justiția ca activitate specifică de a da fiecăruia ceea ce i se cuvine."