Este un drum ce se întinde de la refuzul ironic de a mai spăla multicolorii elefanți ai societății și culturii de consum (Nu vreau să mai spăl niciun elefant), trece printr-o neîncetată luptă cu sine (Ispită, Plâns, Căutare), se îndreaptă spre o zare metafizică mai luminoasă (Această povară, Smerenie, Din pământul atât de uscat), ba chiar spre una religioasă (Vinerea Mare, Amin), pentru a atinge un liman dacă nu al seninătății, cel puțin unul din vecinătatea ei.
PDF
Cartea Smerenie PDF
