Societate civila, democratie si constructie institutionala

Relația societății civile cu statul a avut o evoluție sinuoasă de-a lungul timpului. Volumul prezintă în special relația acesteia cu instituțiile politice, dar și aportul său la construirea democrației. A fost societatea civilă un nucleu democratic de la început sau s-a dezvoltat treptat în această direcție? Cît de activă este acum în protejarea democrației și a statului de drept? Pentru a răspunde la aceste întrebări, sînt analizate implicarea ONG-urilor în procesul de consultare publică, în promovarea bunei guvernări și a calității activității politice sau problematica finanțării sectorului nonguvernamental. De asemenea, sînt luate în considerare efectele educației și încrederii asupra angajamentului civic, precum și rolul unor organizații cu obiect de activitate specific. Lucrarea se bazează pe numeroase exemple concrete, studii și cercetări de teren efectuate de autori, oferind o radiografie a societății civile românești. Cît de activă este societatea civilă în protejarea democrației și a statului de drept? Care sînt principalele obstacole în calea unei implicări mai ample a societății civile în procesul de luare a deciziilor la nivel local și central? Cum pot fi stimulați cetățenii să se implice în luarea deciziilor care vizează comunitatea? Volumul răspunde la aceste întrebări pornind de la studiile și cercetările de teren efectuate de autori, care analizează implicarea ONG-urilor în procesul de consultare publică și în promovarea bunei guvernări, problematica finanțării sectorului neguvernamental, precum și rolul unor organizații cu obiect de activitate specific. Bazate pe o amplă bibliografie adusă la zi, informațiile oferite sînt de interes atît pentru politologi și analiștii politici, cît și pentru membrii organizațiilor civile sau pentru publicul larg interesat de o analiză a societății civile din România. - Andrada Nimu, Arpad Todor Prin natura sa «politică», societatea civilă nu se poate izola – chiar atunci cînd nu recunoaște acest lucru – de dezbaterea ideologică și de frămîntările politice ale societății contemporane. De aceea, pentru o mai bună înțelegere a dimensiunii conceptului în prezent, este necesară o revizitare a sa din perspectiva evoluțiilor în egală măsură teoretice și practice. Este ceea ce își propun autorii acestui volum, prin care se încearcă să se realizeze o radiografie a societății civile, cu un accent particular asupra celei românești. - Cristian Pîrvulescu Din cuprins: Un concept cu geometrie variabilă: societatea civilă • Reglementări legale ale implicării organizațiilor neguvernamentale în procesul de consultare publică, în promovarea bunei guvernări și a calității democrației • Problematica finanțării în sectorul neguvernamental: dincolo de indicatori numerici, raportare și evaluare • Efectele educației și încrederii asupra angajamentului civic • Proteste și societate civilă. De la Roșia Montană la Colectiv Fragment din cartea "Societate civilă, democrație și construcție instituțională" de Andrada Nimu "Emergența unei viziuni moderne a societății civile: public versus privat   În a doua jumătate a secolului XX, societatea civilă pare să fi renăscut din propria-i cenușă. Deși originea termenului este pe cât de veche, pe atât de neclară, conceptul de „societate civilă" și-a trăit epoca de glorie în perioada liberalismului clasic, în special în secolul al XVIII-lea. Apoi, odată ce liberalismul clasic a pierdut din forța politică, dar și din prestigiul său intelectual, și conceptul de „societate civilă" a urmat aceeași traiectorie. Să fie deci revenirea sa în forță din a doua jumătate a secolului XX legată de succesul ideologic și politic al neoliberalismului ? Oricum, societatea civilă nu pare să fie nici pe departe un concept neutru și dezideologizat, așa cum îl definesc unii, ci unul care poate fi încadrat într-o perspectivă ideologică. Cel mai des, această perspectivă este relaționată cu sfera democrației. Dar, dincolo de notorietatea sa evidentă - sintagma „societate civilă" este deja cunoscută și utilizată de marea majoritate a oamenilor conceptul de „societate civilă" rămâne unul cât se poate de ambiguu. Utilizat frecvent pentru a explica lucruri cât se poate de difente, conceputul pare a acoperi o realitate difuză, a cărei geometrie variabilă depinde nu numai de cel ce-l folosește, ci și de contextul în care este folosit. Cu toate că este des invocată, noțiunea de „societate civilă" rămâne mai degrabă obscură, de unde și asocierea sa teoriilor conspirației. Oare de ce ? Care este motivul acestei lipse de precizie ? Este rezultatul unei imprecizii conceptuale deliberate ? Ori poate evoluția conceptului face ca acesta să aibă semnificații și sensuri diferite în funcție de momentul și locul în care a fost sau este folosit ? Care să fie aria căreia i se circumscrie noțiunea de „societate civilă" ? Este societatea civilă un atribut al spațiului politic, un fel de substitut al acestuia, ori un spațiu social aparte, numit de unii spațiu civic și diferit de mult mai cunoscutul spațiu public ?"