Socioantropologia fenomenelor divinatorii

Din cuprins: ◊ Divinația. Definiții și delimitări conceptuale; ◊ Cercetarea socioantropologică a divinației. Demers și perspective epistemologice ; ◊ Forme gnoseologice în practicile divinatorii; ◊ Spațiul actului divinatoriu și simbolistica sa; ◊ Instrumentarul și obiectele folosite în practica divinației; ◊ Simbol și simbolism social în demersul divinatoriu; ◊ Divinația, clerul și Biserica; ◊ Reclamă și publicitate. Despre kitsch și șarlatanie în practicile divinatorii contemporane Lucrarea conține trei elemente de bază: o viziune istorică a dezvoltării divinației, discuții metodologice și, partea cea mai voluminoasă, descrierea cazurilor de divinație din județele Moldovei. Cristina Gavriluța utilizează perspective de analiză a religiilor, începând cu Max Weber, Emile Durkheim, Marcel Mauss, până la Mircea Eliade și la metoda lui Ioan Petru Culianu ce se ocupă cu combinațiile invarianților. Autoarea demonstrează o cunoaștere largă și intimă a discursurilor de bază din domeniul istoriei religiilor. Din punctul meu de vedere este extrem de interesantă combinarea unei viziuni a divinației, înțeleasă ca un act religios primordial, cu o viziune modernă, globalizantă. Supraviețuirea tehnicilor de divinație până în prezent în mediul rural, ca și în cel urban, constituie o demonstrație a tezei lui Eliade conform căreia România este o regiune unde fapte religioase arhaice sunt încă păstrate într-un teritoriu european. Cercetările Cristinei Gavriluța contribuie nu numai la o mai bună înțelegere a reziduurilor tradiționale din zonele rurale până în prezent, dar și la o înțelegere mai adecvată a interacțiunilor legate de divinație care au loc în România actuală, în orașele mari și pe Internet. Cartea este scrisă într-un stil academic impecabil, evitând orice evaluare pozitivă sau negativă a materialului investigat. În mod clar, Cristina Gavriluță este un spirit critic și original. Moshe Idel