Din cuprins: ◊ Parisul în linii mari; ◊ Atracția Parisului; ◊ Paris, orașul capitala; ◊ "Gentrificarea" și deproletarizarea Parisului; ◊ Parisul, oraș burghez, oraș de stînga? Paradoxurile electorale ale capitalei; ◊ Mizele melanjului social; ◊ Parisul periferiei: o aglomerare? Parisul concentrează puterea politică, o populație și un patrimoniu care reprezintă o parte esențială din bogăția și potențialul Franței. Puține dintre orașele lumii centralizează într-un spațiu atît de restrîns atîta valoare socială, încorporată în indivizi, atîta bogăție materială și simbolică obiectivată în lucruri, instituții, monumente, muzee. Această concentrare este produsul istoriei ultimelor două secole, în care Parisul s-a dezvoltat într-un ritm mult mai rapid decît provincia, atrăgînd provinciali, iar apoi imigranți provenind din ținuturi din ce în ce mai îndepărtate. Această spre marele dezavantaj al regiunilor și orașelor, care manifestă o neliniște recurentă în fața atîtor inegalități în repartizarea mijloacelor și a infrastructurilor și a ceea ce poate fi considerat ca fiind un parizianism arogant și lipsit de temei.
