Solstitiul cararilor

Protagonista este o natura profund spirituala, metafizica si transcedentala astfel ca labirintul creat de Saramago si Pessoa sunt exponentul perfect pentru complexitatea spiritului uman. Evident ca Borges nu putea lipsi din aceasta mica, dar splendida biblioteca a formarii umane. Exemplele biblice, explicite sau sugerate, sunt un fel de axis mundi a protagonistei, idei la care se intoarce permanent pe cararile intortocheate ale vietii, pilde biblice care ne amintesc durere si fericire, simplitate si complexitate. Alegerea, in fond, ne apartine... Solstitiul cararilor ne poarta din copilarie pana la maturitate prin suisuri si coborasuri, prin cuceriri si renuntari, alternand realitatea cu vis sau doar cu iluzia acestuia, intr-un parcurs profund uman, patruns de greseala, renuntare, regrete, iubire sau implinire, neliniste specifice pessoaniene. Voi fi sincera afirmand ca nu poti citi cartea Cinziei ca o delectare. Nu, ea te provoaca la analiza, la reflectie, la interpretare. Citind-o te vei confrunta cu specificul poeziei sale: lipsa titlului, cezura si valuri de metafore. Limbajul este puternic descriptiv, imaginile artistice creeaza peisaje pe care ochii minti nu pot sa nu le recepteze, transpunand cititorul in lumea impresiilor vizuale, olfactive sau dinamice, pe care protagonista le inregistreaza ca decor sugestiv al starilor intime, interioare. Marea este o omniprezenta a poemelor Cinziei, confident, sfatuitor sau prieten drag regasit cu ciclicitate in tumultul existentei. Poezia Cinziei este profund metaforica, incarcata de sugestii si metatextualizari rafinate, imperceptibile la o lectura fugara. Poemele sale trebuie citite pe indelete, cu disponibilitate spre analiza sufletului protagonistei sau, de ce nu, a propriului suflet. - Irina Lupu Traducere din limba italiana de Irina Lupu.